Citat:
În prealabil postat de sophia
Ba mi se mai si spune (intr-o discutie in biserica, o credincioasa) - ca asta poate fi de la diavolul. Ca numai in biserica trebuie sa fim si sa ne rugam. Eu nu pot sa inteleg astfel de credinta egoista.
|
Este foarte trist ca in Biserica se afla asemenea oameni, cu o asemenea gandire. Mai ales acestia sunt bolnavi si au nevoie de dragostea noastra. Sa nu ii judecam, desi tare imi vine sa o fac. Mai ales pe cei din Biserica, pe cei "de acasa", pe "Fiul cel mare" (vezi Pilda cu Fiul Risipitor).
Iti inteleg [COLOR=darkred]
revolta inimii[/COLOR]. Chiar ieri, mergeam pe o straduta, spre casa, si priveam casele oamenilor. Garduri inalte, garduri de tabla, de beton, cu pereti fara ferestre uneori. M'a cuprins un duh de singuratate, desi nu eram singur. Eram chiar bucuros, insa ma gandeam cat de mult ne'am putut instraina unii de altii.
Sa nu fiu ipocrit, va spun. Daca ar fi sa stau vreodata la curte, primul lucru pe care l'as face ar fi sa pun garduri, inalte, din scanduri, bine legate si drepte. Este trist cat m'a cuprins si pe mine "frica" si "teama" de patimile celor din jur. Eram la bunici, in noapte, priveam stelele, vorbeam cu tata. Deodata un geam pocneste la o magazie din spate. Copilul unor tigani din apropiere daduse cu o piatra. M'a cuprins un mare duh de singuratate si instrainare. Acela nu avea nici cel mai mic motiv.
Parintii spun ca
[COLOR=darkred]Sfarsitul Lumii va veni atunci cand intre vecini nu vor mai exista poteci[/COLOR].
Este trist ca aceasta se intampla deja.
Imi doresc sa aud solutii practice. Solutii care au dat rod.