2. Deosebiri intre Morala crestina si etica filosofica
Pe cand in Morala crestina se poate vorbi de o invatatura unica provenind de la Hristos, Invatator si Profet unic si suprem pentru toate timpurile si toate locurile, careia ii corespunde o viata in Hristos, plina de virtuti spre eternitatea desavarsita a existentei, in etica filosofica nu se poate vorbi de o doctrina unitara, ci de mai multe sisteme de etica bazate pe diferite sisteme filosofice, deci neunitare: evdemonismul grec primitiv, evdemonismul teleologic (Aristotel), etica aelenistica: stoicismul, epicureismul, neoplatonismul, scepticismul, idealismul moral, etici utilitariste si subiectiviste, etica axiologica, etica analitica, etica existentialista si fenomenologica, etc.
Morala crestina este universala, pe cand etica filosofica, sub forma a numeroase sisteme etice, nu poate fi universala, ci localizata doar la cativa indivizi sau cateva scoli filosofice. Etica filosofica, a fost cultivata indeosebi de filosofi; de aceea i se mai zice si filosofica. Dar ea difera de la o scoala sau directie filosofica la alta, sau chiar de la un filosof la altul, deoarece nu exista doi filosofi din aceeasi scoala care sa fie de acord in totalitate, in ceea ce priveste etica. Sa ne gandim de pilda la scoala sceptica. Exista deosebiri si in privinta izvoarelor din care Morala crestina si etica filosofica isi iau materialul pentru a-l prelucra in mod sistematic. Izvorul cel mai important al Teologiei Morale este revelatia dumnezeiasca cuprinsa in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie, iar cel al eticii filosofice este numai ratiunea umana. Etica filosofica isi scoate materialul sau, prin observatie si reflectie, fie din fenomenele vietii morale la diferiti indivizi si popoare, fie din analizarea constiintei umane.
Cel de-al treilea izvor al Teologiei Morale il constituie firea si ratiunea umana luminata de harul dumnezeiesc, considerate inferioare fata de celelalte doua izvoare. In etica filosofica, ratiunea constituie fundamentul moralitatii, singura si ultima instanta careia se adreseaza omul si singura autoritate care intervine in actiunile omului.
Morala crestina are asadar o baza revelationala supranaturala si una naturala. Fata de etica filosofica, fundamentarea Moralei crestine este mult mai larga si temeinica.
Teologia Morala are o dubla utilitate: teoretica si practica, intr-o unitate indestructibila. Sistemele etice filosofice sunt foarte numeroase, ceea ce este o dovada ca investigarea fenomenului moral a preocupat, cel mai mult, un mare numar de ganditori. Istoria folosofiei si a eticii ne arata ca nici un sistem etic nu a putut cuprinde in formula sa intreaga realitate a fenomenului moral care, de fapt, nu poate fi cuprins intr-o formula unica. Orice incercare de acest gen lasa, cu sau fara voie, la o parte un aspect al realitatii morale. Viata morala nu poate fi privita numai dintr-un singur unghi, datorie, placere, egoism etc. In etica filosofica sunt infatisate unele principii de conduita discutabila pe care omul le urmeaza numai daca le gaseste valoroase prin prisma cugetarii sale.
Si in privinta cuprinsului exista deosebiri esentiale.
Teologia Morala infatiseaza in mod sistematic normele dupa care crestinul trebuie sa se conduca spre a-si ajunge scopul sau ultim, asemanarea cu Dumnezeu, Binele suprem, folosind motive si mijloace atat supranaturale, cat si naturale. Eticii filosofice ii lipseste cunoasterea unor adevaruri de credinta fundamentale descoperite in mod supranatural, fara de care nu este cu putinta o morala sfintitoare care sa duca pe om la Creatorul sau si la mostenirea vietii vesnice. Totodata etica filosofica nu cunoaste nici calea pe care se ajunge la moralitate si la comuniunea cu Dumnezeu. Eticii filosofice ii sunt necunoscute unele virtuti in sensul crestin, de pilda, milostenia si ingrijirea de vaduve si orfani, de cei bolnavi, de cei saraci etc.
Morala crestina pune accent pe sufletul omului data fiind crearea omului de catre Dumnezeu cu trup si suflet dupa chipul si asemanarea Lui (Facere 1, 26-27).
Scopul creatiei se implineste prin aducerea la existenta a fapturii umane cu trup si suflet, a persoanei constiente create, pentru ca si Creatorul este Persoana si pentru faptul ca insasi creatia are ca scop realizarea unui dialog intre Persoana suprema si persoanele create.
Relatia omului cu Dumnezeu, vie si constienta, dialogica, o intalnim numai in Morala crestina. Ea lipseste eticii filosofice care se reduce numai la relatia omului cu sine insusi sau numai cu semenii.
Dar trupul nu este denigrat asa cum faceau maniheii sau spiritualismul platonic, ci i se acorda o mare valoare si un rost bine determinat in iconomia mmtuirii.
In Morala crestina, omul are o valoare in fata Creatorului. In sistemele etice ale antichitatii grecesti omul avea o valoare deosebita (sa ne gandim doar la sofistul Protagoras care afirmase ca "omul este masura tuturor lucrurilor", dar aceasta valoare nu era ca aceea pe care o acorda crestinismul. Sfantul Grigorie Palama zice: "Nu numai a cunoaste pe Dumnezeu cu adevarat, pe cat e cu putinta, intrece fara asemanare filosofia elinilor, ci si numai a sti ce loc are omul inaintea lui Dumnezeu intrece toata intelepciunea acelora. Caci singur omul dintre toate cele pamantesti si ceresti a fost zidit dupa chipul Ziditorului, ca sa priveasca spre El si sa-L iubeasca si sa fie cunoscatorul singur al Aceluia, iar prin credinta, prin inclinarea si dragostea fata de El, sa-si pastreze frumusetea sa".
Totodata Morala crestina acorda o mare importanta si trupului si vietii pamantesti. In etica filosofica valoarea morala a vietii pamantesti oscileaza intre doua extreme: una pe care se inscrie conceptia care-i acorda suprema si unica valoare incepand cu sistemele naturaliste si culminand cu sistemul lui Nietzsche, alta pe care se inscrie conceptia sistemelor religioase si filosofice pesimiste, de pilda ereziile gnostice, budismul, sistemului Schopenhauer, care considera viata ca pe un rau radical si iremediabil. Aceste doua conceptii sunt gresite deoarece prima acorda importanta expansiunii maxime a vietii biologice, neglijand partea spirituala, iar a doua sustine si indeamna la descatusarea de viata pamanteasca prin sinucidere.
Morala crestina, spre deosebire de aceste conceptii filosofice a dat un sens si o valoare noua vietii umane, atat in perspectiva existentei omului in aceasta lume, cat si in perspectiva eshatologica
ETC.
(pot furniza multe alte texte; aceste fragmente de mai sus sunt luate din mai multe locuri, nu am mai pus ghilimele la fiecare paragraf dar te rog sa le subintelegi).
|