Draga Saurian, si eu stiu ca Sf parinti condamna rasul, dar eu cred ca se refereau la rasul rau. Cred ca rasul nu e pacat in sine, dar poate fi si pacat.
Cel mai bun exemplu care pot sa ti-l dau pentru a intelege ca rasul este ceva chiar nevinovat, si poate Dumnezeu ar vrea sa radem este exemplul bebelusilor. De cate ori nu rad ei si iti incanta inima pur si simplu cand ii auzi. Chiar parintii fac tot felul de giumbuslucuri ca sa-i vada pe copii razand. Sau nu cred ca se supara cineva cand aude glasuri de copii razand. Si doar stim ca ei sunt nevinovati si Iisus ne vrea asa ca si ei. Ti-l imaginezi pe Iisus certand copiii pentru ca rad si se distreaza jucandu-se? Eu mi L-as imagina zambind. De fapt, daca parintii se bucura cand ii vad pe copii razand, cu atat mai mult Dumnezeu rade si El cand radem noi. El ne da necazuri si plans ca sa ne vedem pacatele si sa ne pocaim, dar ne mai trimite si bucurii si momente de relaxare. De fapt o sa dam socoteala si de bucuriile pe care le-am pierdut si nu am stiut sa le primim. Asa si noi, putem rade de multe ori. Rasul e chiar bun pentru psihic si un om care rade este un om care se simte cu inima usoara, relaxat, deschis spre ceilalti, poate mai putin egoist si mandru. Crede-ma, de un om care rade si zambeste parca iti vine mai usor sa te apropii. Eu cred ca si in Rai ingerii rad de bucurie ca Il au mereu pe Dumnezeu, ca si bebelusii cred ca rad.
Pana acum am vorbit de rasul cu totul nevinovat, care poate veni din glume nevinovate, jocuri, situatii comice care nu jignesc pe nimeni, sau pur si simplu din bucuria de a trai. Glume se pot face chiar din necaz, doar romanul stie sa faca "haz de necaz" iar acesta e un lucru bun, pentru ca inseamna optimism, inseamna ca poti sa vezi si dincolo de necazuri si greutati, te ridici deasupra lor, si chiar...poate scoate in evidenta defectele si lucrurile urate fara sa jugneasca sau sa mustre direct. Sau ne putem gandi la operele lui Caragiale. Nu cred ca a pacatuit cand le-a scris.
Dar bineinteles ca exista si un ras care poate fi pacat. Cand razi de necazul altuia, cand iti bati joc de altul, cand razi cu aere de superioritate, cand razi in batjocura si uiti de Dumnezeu, cand razi de mustrari sau razi de credintele altuia ( unii rad cand vad oameni rugandu-se sau facand matanii) sau orice fel de ras care ar putea deranja pe un altul, si pe Dumnezeu. Despre acest ras cred ca vorbeau Sfintii Parinti. De fapt trebuie sa avem mare grija cu rasul, ca putem aluneca usor spre rasul care Ii e urat lui Dumnezeu. Lucrurile nu sunt batute in cuie. Trebuie sa ai un "simt" despre cum sa faci ceva, cand sa razi si cand sa nu razi, cand sa taci si cand sa vorbesti. Dupa cum spunea un preot: "in toate cate faci conteaza duhul in care le faci".
In privinta rasului care te apuca la Spovedanie, nu stiu ce sa zic. Poate e de la emotii. Eu pot sa-ti spun ca pe mine ma apuca cate un ras nebun cand intru in panica(e foarte ciudat, si uneori ma sperie)..e ceva psihologic, cred ca e mecanismul de aparare, nu stiu, dar asta nu cred ca e pacat pentru ca nu poate fi controlat.
Eu te sfatuiesc sa te rogi lui Dumnezeu de fiecare data cand esti nesigur, pentru ca nimic nu se compara cu ceea ce spune Dumnezeu in inima ta.
Doamne ajuta!
|