[marioad24]

Parerea mea este ca Iisus este permanent prezent in Creatie, ca si coautor al Ei. Daca nu-i simtim prezenta, nu e vina Lui, ci a noastra, cei care ne-am risipit fiinta in trairea vietii acestei lumi si nu ne-am canalizat toata energia noastra spre apropierea de Iisus Hristos. Mijloacele se cunosc: iubire, rugaciune, post, viata de obste... Noi, cei din "lumea moderna", dar mai corect ar fi sa spun: multi dintre noi cei ce traim in aceasta "lume moderna", ne irosim viata in preocupari banale, ne construim viata pe sabloanele existente in lume (urmarea cursurilor de invatamant de la 7(6) ani pana la 25(26) de ani, apoi pe pregatirea profesionala, pe cariera, in poltica, s.a.m.d... cat la suta din viata noastra reprezinta trairea alaturi de Iisus Hristos? O traire "palpabila", nu una de circumstanta, stereotipa... Si mai vad ca insasi Biserica tinde sa copieze incet, incet, modelul de viata al lumii. Unde este comuniunea credinciosilor, asa cum era ea in Biserica Primara, cand cei credinciosi aveau toate in comun si se deosebeau de lume? Biserica de azi este faramitata in milioane de celule (hai sa zic si planete) care graviteaza haotic in jurul unor "stele"... Nu cred ca spun pt nimeni o noutate, se simte , se vede , e perceptibila o stare de diviziune intre credinciosi, chiar si in biserica, in timpul liturghiei sau al slujbelor. Cati din cei ce formeaza o parohie se cunosc intre ei? Nu mai zic sa traiasca ca fratii unul fata de altul. Vine, unul, altul, participa la liturghie, apoi pleaca acasa si se desparte de trairea in duh. Se desparte de ceilalti alaturi de care a fost prezentiin biserica, fara sa fie prea interesat de soarta celui langa care a stat umar langa umar. Asta in cel mai fericit caz. E multumit ca si-a facut "datoria" fata de Dumnezeu si gata. Asteapta o noua duminica sau sarbatoare spre a urma cutumele. Sau, am mai observat, cum unii, "turisti" in ale vietii Biserici, vin, aprind o lumanare, punandu-si nadejdea in preot, da pomelnicul si asteapta sa faca Dumnezeu, Iisus Hristos totul. El, ea, e in continuare "ocupat", neavand timp pt viata de obste. Am mai observat plictisul cu care unii vin la biserca: la nunti, botezuri sau alte evenimente. Pana sa inceapa slujba botezului sau cununiei isi omoara plictisul in discutii banale fara nicio legatura cu Evanghelia, sau, mai grav, in dscutii deocheate. Altii, fumeaza, tot asa, ca sa-si omoare plictisul... Mai se intampla ca unii sa nu realizeze dependenta lor fata de lume, cat de subjugati sunt de aceasta lume... Am nu de putine ori cum , in timpul liturghiei sau al slujbei, pe cutare sau cutare ii suna mobilul si atunci evident nu mai au niciun interes pt cuvantul lui Dumnezeu (Caruia ii intorc spatele in momentul acela) si incep sa vorbeasca cu X sau cu Y, evident mult mai importanti decat Dumnezeu, Iisus Hristos... O asemenea impoltitete ar fi sanctionata imediat, daca s-ar petrece in fata unui superior... Mai sunt multe de spus, dar nu am chef sa mai lungesc aceasta discutie... In incheiere, vreau sa prezint o intamplare care m-a marcat: s- petrecut in 1986, inainte de Pasti. Asteptam sa iau maxi taxi; cand se aduna lume, se forma o coada si fiecare urca in ordinea sosirii. 3 tigani care sosisera dupa mine si alte persoane, s-au dus in fata tuturor can a sosit maxi taxi si s-au urcat; asta in ciuda protestului meu, care le-am cerut sa stea la rand. Atata mi-a fost! Au inceput sa-mi vorbeasca urat, sa ma ameninte si sa-mi spuie ca ma taie. In fine am urcat in masina, unde am avut parte de amenintari tot timpul. Pana cand am ajuns in dreptul unei biserici (ortodoxe) cand m-am inchinat. Nu-mi explic ce s-a intamplat, dar n-am sa uit cum, cel care parea a fi liderul lor, si-a schimbaj mesajul si brusc a inceput sa se roage de mine sa nu ma tem, ca n-o sa-mi faca nimeni nimic, si-au cerut scuze, iar el liderul, s-a adresat f amenintator catre ceilalti, spunandu-le: "Bai, il lasati in pace pe domnul, n-aveti treaba cu el, ca va sparg"! cred ca in momentul acela au lucrat niste forte care i-au influentat comportamentul acelui om. Nu stiu ce entitate era, dar sunt sigur ca era una spirituala, angelica.
olele[/b] si ne vedem in stare sa "cercetam vremurile", sa interpretam Apocalipsa, asupra careia atat de putini sfinti au indraznit sa isi dea cu parerea.

Sfarsitul va veni pentru ca mai cunoastem si nu mai traim Evanghelia si Epistolele, adica pentru ca nu ne mai iubim unul pe altul. Pamantul nu ne va mai suporta, iar pe Dumnezeu ii va durea inima pentru cei putini ai Sai, care ii rabda neincetat pe cei multi care nu sunt ai Sai.

Sa lasam Apocalipsa si sa citim restul Scripturii. "Sa ne iubim unul pe altul, asa cum Hristos ne-a iubit pe noi." Si atunci sfarsitul poate veni. Si oricum va veni, si fara sa il cautam noi.[/quote]