Jenica draga, iti inteleg buna intentie, dar tu ceri doua lucruri concomitent, ceea ce nu ne este posibil: ori vorbim in principiu, deci de canoane si spunem "verde in fata", fara suparare; ori aplicam iconomia, ceea ce nu e posibil, caci aici nu suntem la spovedanie si nu suntem nici macar preoti (cu unele exceptii, evident). De unde sa stim noi pacatele si slabiciunile altuia, ca sa tinem cont de ele? Nu le stim nici pe ale noastre...

Am citit din Sfintii Parinti, dar nu am vazut ca aplica iconomia, atunci cand vorbesc despre un pacat. Sf. Vasile cel Mare, parca vorbeste cititorului, de ti se face rusine ca faci exact lucrurile pe care acesta le incrimineaza. Dupa parerea mea blandetea aceasta trebuie sa se manifeste in spovedanie, unde iti deschizi sufletul, pentru a fi vindecat.

Imi aduc aminte de un preot, care spunea ca la spovedanie nu are voie sa-l certe pe cel ce se spovedeste, dar in predica le poate spune direct, dar fara adresa precisa. La fel facem si noi aici. Noi doar discutam in principiu, caci nu avem cum sa intelegem situatia cuiva pe de-a-ntregul. Iar aici nu se face spovedanie.

Dumnezeu ne cere sa suportam mai bine raul; dar vad ca nici binele nu suntem in stare sa-l suportam, atunci cand acesta se manifesta spunand adevarul prin intermediul canoanelor si a invataturilor bisericesti. E cazul sa crestem si sa devenim maturi, nu sa ramanem vesnic copii.
Cand ai pomenit despre definitiile din carti. Definitiile de obicei se gasesc in carti.