Citat:
În prealabil postat de bmd
Tema topicului asta nu sint eu. Eu sint mult mai rau decit ma crede unul si altul asa ca hai inapoi la dezlegari.
Si pentru ca am evoluat putin de la primul mesaj cum ramine: dezlegarile sint invers proportionale cu credinta sau nu?
Daca ne uitam la viata marilor sfinti se pare ca da.
Daca ne uitam la viata noastra iara se pare ca da.
Intrebarea care se pune marim credinta ca sa ajungem la post sau invers? Personal cred ca trebuie inceput cu postul.
|
Cu mare bucurie pentru o astfel de intrebare, as spune ca fiecare se potriveste unei etape, si se vede din istoria introducerii posturilor mari, de 40 de zile, care in primele secole erau de o zi sau de o saptamana. Credinciosii s-au simtit datori sa posteasca toata biserica pentru a ajuta pe cei botezati dupa 313, si catehizati insuficient, cu motive indoielnice de a se increstina, sau pentru cei botezati de prunci spre a lupta cu ispitele in tinerete.
Se intelege de aici ca aceia care mai au indoieli in credinta incep cu postul spre a ajuta cresterea credintei , iar cei tari in credinta adauga si postul pentru a fi ascultati si prin jertfa iubirii pentru fratii slabi in credinta.
As mai spune ca si modul de impartasire la inceputul postului, ca fiind pentru cei tari in credinta, si la sfarsitul postului , ca fiind pentru cei slabi in credinta si care au nevoie de ajutorul perioadei de post pentru curatirea necesara la Impartasanie, este in acelasi duh.
Prima intrebare, in mod firesc mi se pare, primeste ca raspuns separarea problemei dezlegarilor de marimea credintei. Precizand ca despre credinciosi vorbim asa, fie tari fie slabi, nu de fatarnici. Buna credinta este obligata de neputinte, ale bolilor, ale ispitelor in unele perioade, sa primeasca dezlegari cu dreapta masura.