View Single Post
  #32  
Vechi 22.06.2009, 21:22:14
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Parintele Justin: Sa ne rugam sa nu ne paraseasca puterile sufletesti!



[COLOR=#800000]“Am constatat că avem nevoie mai mult ca oricând de smerenie ca să rezistăm în acest război. De aceea îndemn să mergem cu multă smerenie pe acest drum, cu multă dragoste, nu cu îngâmfare că, vai câte semnături am strâns noi, câtă misiune am făcut eu, pentru că acolo unde este îngâmfare, acolo este și părăsirea lui Dumnezeu”.[/COLOR]
- Părinte, v-aș ruga să dați un sfat tuturor celor care au suferit fel și fel de piedici dinafară sau dinlăuntru în această luptă acerbă împotriva însemnării electronice și puterile lor sufletești au început să slăbească, nesimțind ajutor sau întărire duhovnicească de nicăieri.
- Dragii mei, să nu ne mire asprimea sau amărăciunea acestei lupte în care ne-am angajat, pentru că aceasta este soarta creștinismului - jertfa; chiar de la începuturile sale creștinismul se găsea în același stadiu, cam cum ne găsim noi la ora aceasta.Și primii creștini au luat cu tot dinadinsul cutezanța, îndrăzneala aceasta de a mărturisi, pentru că numai așa se regăseau în cuvintele Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Mt. 10:32-33). Noi nu putem ceda în această luptă de mărturisire, pentru că aceasta ar fi o lepădare de Hristos. Noi trebuie să ne găsim pe baricade de mărturisire până în ultimul moment al vieții, pentru că numai așa dovedim că suntem lumină și fii ai creștinismului de odinioară. Sigur că sunt vremurile acestea așa înspăimântătoare, pentru că și noi suntem supuși firii căzute, și de aceea nu noi, ci firea omenească din noi se teme, dar aceste greutăți ce sunt puse înaintea noastră sunt spre rezistența și întărirea sufletului nostru. Să nu mai așteptăm de la noi mari progrese duhovnicești, pentru că ne aflăm față în față cu o neputință a firii dusă la extrem, în care Dumnezeu a îngăduit să ne lase singuri și neajutorați cumva. Neputința firii se vădește și lucrarea lui Dumnezeu în lume abia se mai întrezărește, încât pare că ne-a părăsit Dumnezeu. Dar nici pe departe nu este așa, dragii mei. Hristos spune, prin gura apostolului, că în slăbiciune se vădește puterea Sa, adică în asumarea smereniei și vederea neputinței firii în toată goliciunea ei. Dar mare este înțelegerea acestei neputințe și asumarea ei, după cum zice și Sf. Siluan Athonitul, pentru vremurile noastre parcă „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”, adică rezistă să vezi realitatea dură în care ne aflăm și nu uita că Dumnezeu ne rabdă! E grea într-adevăr mărturisirea și parcă suntem cu totul descoperiți și neînarmați. Dar să nu uităm că nici apostolii, când au plecat să propovăduiască adevărul Mântuitorului Hristos, nu au avut cu ei nici traistă, nici baston, nu au luat cu ei nimic fără numai convingerile, curajul și moartea pentru adevăr. Iată că Dumnezeu ne dă prilejul să ne asemănăm primilor creștini, pentru că la fel suntem și noi la ora actuală; ne confruntăm cu o lume cu totul potrivnică lui Hristos și noi, care mai trăim așa câtuși de puțin, avem datoria să ducem mai departe adevărul acesta prin mărturisire, pentru a lăsa moștenire generațiilor de după noi, un îndemn mărturisitor pentru cei care vor merge pe urmele lui Hristos.
[COLOR=#000080]Bineînțeles că nu mai vedem noi o perioadă de strălucire a creștinismului sau alții, după noi. [/COLOR][COLOR=#000080]Dar noi suntem convinși că biruința este a lui Hristos și a Bisericii Sale, al cărei trup suntem, și porțile iadului nu o vor birui.[/COLOR] Acesta este îndemnul Mântuitorului la care trebuie să fim atenți și să ne găsim în poziție de trezvie și rezistență pe linia noastră, a Bisericii noastre străbune - „Fericită este sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednică este sluga pe care o va afla lenevindu-se”. [COLOR=#000080]Să fugim de această lenevie și comoditate modernă, care duce la indiferență și ignoranță. E o ispită mare modernismul acesta. [/COLOR]Va trebui să recitim cum trăiau pustnicii odinioară, retrași, departe de dulceața acestei lumi, încât nici măcar un obiect din lumea aceasta nu suportau să aibă cu ei acolo. Beau apă din pumn și o cărau de la o distanță considerabilă, într-un vas de lemn, care până la chilie ajungea pe jumătate. Dar nu s-au menajat să-și pună instalație, apă curentă, să facă canalizări. Nu! S-au lepădat cu totul de lucrurile acestea, și-au luat doi cartofi acolo și traista de făină și din rădăcinile ierburilor cu care îi binecuvânta Domnul trăiau.
- Și credeți că va fi o revenire la aceste vremuri?
- Păi, da, cred că revenirea este deja pentru noi foarte evidentă și grăitoare… motivată de interdicția aceasta de a nu putea cumpăra și vinde, de a nu avea un adăpost la umbra unei legi, ba dimpotrivă, noi vom ieși de sub orice ocrotire de lege, și vom avea o soartă mai grea ca a unui animal, pe care tot îl mai protejezi cumva. [COLOR=#ff0000]Și va veni vremea când o să se teamă să te primească cineva în casa lui. [/COLOR]Iată am mai trăit vremurile acestea, cum au fost partizanii din munții Făgărașului care încercau să se ascundă de teroarea comunistă. Ei bine, unde să te mai duci tu la un cioban, la o stână, să-ți dea o cupă de zer ca să bei sau să-ți dea o bucățică de brânză? Pentru că, după cum se știe, au fost condamnați câte 10-15 ani pentru că au dat mâncare la un fugar.Pe vremea noastră acești fugari mai găseau încă pe ici pe colo adăpost și alinare de la câte un om de bună credință dar acum, prin aceste cipuri și sistem de supraveghere, se induce în sufletele oamenilor ura aceasta nețărmurită împotriva binelui și a dragostei;[COLOR=#ff0000] acest cip este de fapt implantarea urii în sufletele noastre, manifestată prin urmărire, condamnare, neîncredere, bănuială, suspiciune - lucruri care pe parcurs vor șterge și cea mai mică urmă de dragoste creștină.[/COLOR]
- Cum să facem să scăpăm de deznădejde?
Reply With Quote