Citat:
În prealabil postat de topcat
Macar daca asta ar fi problema.
Dupa mine sint chestii de definitii, care pina la urma si le alege fiecare cum doreste.
Ceva poate fi totusi in acelasi timp egal si inegal cu altcineva, daca il definesti asa.
Totul e sa nu maresti domeniul acestor definitii spre activitatile umane si morala umana, asta ca sa revenim la subiect.
Filtrul prin care aceste notiuni (in special de bun si rau) devin pamantesti este acelasi, indiferent de credinta. Si asta e ceea ce ne leaga pe toti, acest filtru, care (spre norocul nostru) nu depinde atit de mult de credinta. Ceea ce ne duce spre concluzia ca (acest filtru) nu este dat de ceea ce crede fiecare ca e supranaturalul.
|
Topcat,
Eu am avut lungi perioade in care am oscilat intre morala crestina si cea atee. Ziceam ca daca esti un om care nici macar nu stii sau nu banuiesti ca exista divinitate, dar esti profund moral, ar trebui sa fi pe aceeasi treapta cu orice bun crestin.
Nu-i asa. Omul singur nu stie care e diferenta dintre bine si rau. O sa razi sau o sa-mi dai un exemplu pueril ca orice om stie ca nu e bine sa ucizi, sau sa minti, etc. Asa e, dar sunt o infinitate de alte nuante infinitezimal mai subtile pe care omul nu le poate categorisi in bine sau rau.
Un exemplu simplu: ce faci atunci cand cineva de ocareste pe drept, adica ai facut o greseala si esti certat ? Probabil orice om normal, cu o cultura elementara de religie ortodoxa ar spune ca iti asumi responsabilitatea pentru cele facute, plangi pentru pacatele tale si incerci sa te corectezi.
Frumos, nu?
Aici e intelepciunea sfintilor parinti: nu e cea mai fericita alegere. Cel mai avansat crestin, in conditiile date, nu ar face decat se planga pentru cel care l-a ocarat (pe drept dea altfel).
Puteai macar sa-ti imaginezi ca asta e calea corecta. cred ca nu.
Asta e diferenta dintre atei si ortodocsi.