Citat:
În prealabil postat de LapetiteMoc
Într-adevăr, grea ispită amânarea... Uneori mă gândesc la câte am putut face și nu s-au împlinit din pricina amânării. În ce stare ticăloasă mă aduce gândul că am risipit timp prețios din viață amânând! Domnul ne-a dat putere să facem multe treburi folositoare sufletului nostru, pentru semeni și cât de puține sunt în bilanț din pricina amânării! Oare am spovedit vreodată acest păcat? Acum îmi dau seama că nici nu l-am băgat în seamă...
|
Amânăm cam tot ce presupune trudă, nevoință, dar nu amânăm desfătarea și agoniseala în cele lumești, nu amânăm lenevia, îmbuibarea și alte asemenea. Timpul ? Ne bucurăm ca niște copii când trece ziua de muncă, neglijând că tocmai a mai trecut o zi din viața noastră. Ne bucurăm că a venit sfârșitul de săptămână, dar uităm de multe ori că a mai trecut o săptămână din viața noastră. Ne bucurăm la sfârșit de an, dar uităm cât de repede a trecut și uităm câte și mai câte am amânat în anul ce a trecut. Nu amânăm o masă îmbelșugată, o vacanță de vis ( pt. cei ce pot așa ceva ) , dar amânăm Adevărata Mărturisire . . .