Citat:
În prealabil postat de mayaionescu
Imi iubesc mult parintii, dar sunt o persoana independenta. Am fost invatat de mica de catre parintii mei sa iau decizii singura in ceea ce priveste viata mea. De la ei am primit sfaturi, dar eu am luat decizia finala, chiar daca de multe ori am dat cu capul in gard. Desi stateam la 100 km distanta, ii vizitam de 6-7 ori/an iar la telefon se intampla sa treaca zile si sa nu vorbim.
In schimb, sotul meu nu face absolut nimic fara sa o consulte pe mama lui. In fiecare zi vorbesc de cateva ori la telefon sau pe mess. Pentru ea este in stare sa sacrifice orice. Am cumparat mobila in casa DOAR cand a fost ea in Romania si multe alte lucruri nu le puteam face decat in momentul in care ea era in tara, pt ca sotul meu nu putea lua decizii fara ea.
In timpul divortului am mers cu copilul pt o saptamana acasa la sotul meu, in incercarea de a ne impaca si pt a nu o supara pe mama lui ca noi suntem acolo, stateam inchisa cu copilul in camera, in fiecare seara, cand el vorbea cu ea la telefon sau pe messenger.
|
A, deci situatia e exact invers decat ziceam eu inainte.. El e prea legat de mama.
Greu. De multe ori barbatii nu reusesc sa se desprinda de mame. Daca nu reusesc, nici casnicia nu le reuseste.
Ai vorbit cu el despre asta? ai incercat sa-i explici cum vezi tu relatia lui de apropiere exagerata cu mama lui?
Ati incercat sa vedeti impreuna un psiholog? (poate ajuta foarte mult in cazuri din astea oedipiene ;-)) O sa sara poate unii pe aici ca la preot sa va duceti, nu la psiholog, dar una nu o exclude pe alta si problemele legate de parinti sunt foarte curente si de obicei ajuta sa vorbesti cu un psiholog sa le constientizezi si sa le vbindeci.
Curaj! Si din nou, sa ma ierti daca dau cu batul in balta.