Citat:
În prealabil postat de bmd
Frate Laurentiu, eu am o mare problema: sint un tata bolnav! Si o mai mare problema este ca imi iubesc f. mult copiii! Acum copiii mei sint tineri si f. tineri si eu nu reusesc asa cum nu reusesc de cele mai multe ori parintii sa ma impun cu parerea mea in fata societatii in care traim, a umbrei de biserica sub care ne ducem viata.
|
Da, este greu.
Copilul meu este inca mic deci nu stiu inca cum o sa fac eu. Dar m-am uitat in jur si am vazut cam care sunt copiii care mai meg la biserica si raman crestini in adolescenta si dupa: cei care nu au fost dusi cu forta la biserica, nu au fost tinuti acolo sa stea smirna, au fost lasati mai liberi, au vazut biserica derpt un loc in care sa se simta primiti asa cum sunt: copii, care se joaca, care mai vorbesc, mai ies din biserica.
Cei care au fost obligati sa vina si 'sasaiti' sa taca si sa stea cuminti la 13, 14 ani nu mai calca pe acolo.
In ceea ce priveste postul, o metoda care am vazut ca da rod este de a le spune copiilor ca postul este pentru cand esti mare - se poate pune o varsta limita de inceput, sa zicem 10 ani (sau alta, depinde de maturitatea lor si de sanatate), astfel incat atunci cand 'li se da voie' sa inceapa sunt foarte fericiti ca au trecut de acest 'prag initiatic' ;-) si le place sa posteasca, se simt oameni mari. La fel, nu trebuie inceput cu toate deodata, ci incetul cu incetul - dupa acelasi principiu.
Cred ca trebuie sa fie facuti sa iubeasca postul, sa-l vada ca pe ceva pozitiv, ca pe o perioada se asteptare a Pastelui (sau a aaltei sarbatori), in care de ex. sa faca si ei ceva concret, de ex. sa adune banuti pentru cineva sau o asociatie, din banii pe care i-ar fi dat pe dulciuri de ex.
Niste idei..