View Single Post
  #7  
Vechi 13.06.2009, 08:13:53
MarinaAlca's Avatar
MarinaAlca MarinaAlca is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.07.2008
Locație: The Land from Down Under
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.048
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sherlock_holmes Vezi mesajul
Cred ca nu este bine sa devenim prea nostalgici in lumea aceasta,ci mereu plini de speranta...noi sintem deasupra vremurilor si locurilor...fara a le pierde insa,ci a le pastra amintirea lor curata si a le duce cu noi in lumea lui Dumnezeu.Nimic,dar absolut nimic din ce s-a intimplat frumos in lumea aceasta nu se va pierde...Cindva,daca o sa ne intilnim in Imparatia Cerurilor...eu am sa-ti revad copilaria ta Costele,cei cu care te jucai,intimplari...la fel tu cu a mea si a altora,vom retrai vietile tuturor oamenilor care au trait pe acest pamint,ca si cum am fi fost ei...cu tot raul scos din ele ...cum ne-a ajutat Bunul Dumnezeu,cit de aproape a fost de noi in fiecare moment al vietii,....asa ca nu este timp de prea multa nostalgie....Acasa la noi,acolo trebuie sa ne fie gindul,caci acolo ne sint si copilariile,si adolescentele, si toate...
Cata nevoie aveam "Sherlock" de postarea ta... o citesc iar si iar... lacrimile nu se pot opri.. iti multumesc!
O alta suferinta care staruie in mine(scuze ptr off topic) este faptul ca am refuzat imbratisarea cea de pe urma a tatei, pe patul de spital, pe motiv ca ma impartasisem in acea zi... nu am sa mi-o iert niciodata... fiindca stiu cat de mult si-a dorit sa ma stranga la pieptul lui,pentru ultima oara, macar pret de o secunda ... iar eu am reactionat doar ca o "imbrobodita". Voi cei ce aveti mai multa intelepciune, cum credeti ca pot sa-mi scot din minte asta???
Reply With Quote