În prealabil postat de sophia
Imi spunea un prieten ca el intelege ca un om care emigreaza o face pentru ca vreau ceva mai bun pentru viata lui, ca nu mai era multumit in tara lui, cu viata lui. Si cam asa este. Plecam sa cautam ceva mai bun, ceva care sa ne faca mai fericiti. Si atunci nu inteleg problema cu dorul.
Da, ti-e dor de rude, de cei dragi, daca ai lasat in urma, ti-e dor de anumite peisaje de poveste (satul, oamenii de pe vremuri, cu costume nationale, mancaruri etc.).
Pe mine ma apuca melancolia cand ajung in tara, imi amintesc de tot, fie bun fie rau si imi dau lacrimile.
Nu putem sa le avem pe toate. Cand eram in tara tanjeam dupa lucruri din alte tari, pe care nu le aveam (carti, dulciuri, muzica, peisaje, etc.), in strainatate imi lipsesc cartile romanesti care acum apar intr-una si alte lucruri pe care nu le am aici.
Este greu ca nu ne putem inca deplasa si descurca normal, ca altii din alte tari (posta, transport, etc.). Atunci am putea depasi distantele si dorurile.
Sipentru ca cineva de aici a pomenit acest lucru.
Mi-as fi dorit si eu ca ortodoxia si cultura sa ne uneasca pretutindeni, oriunde ne-am fi aflat. Dar nu este asa din pacate, fiindca are atatea greutati si nu ne poate ajuta cu nimic (material). Ma duc la slujbe, am sufletul ortodox, ma rog la Dumnezeul meu, dar...trebuie sa apelez la ajutorul altor confesiuni in viata de zi cu zi. Si iar ma intreb cu tristete de ce ei pot si ortodoxia nu?
|