Am vrut initial sa nu mai scriu aici. M-am gandit ca mi-am depasit atributiile. dar..citind postarea ta Costel, mi-am amintit de primele zile in Focsani. Un loc necunoscut, cu oamnei straini, sotul m-a lasat in mijlocul orasului si a plecat de urgenta la unitate. Mi-a spus "nevasta descurca-te". la fel de debusolata ca tine m-am simtit si eu. Nu stiam incotro sa o iau, nu cunsteam nici oras nici oamnei. Stiu..imi veti spune stiai limba! da e drept..insa o particia din "durerea" voastra am trait-o si eu. Am invatat orasul cu cartea Pagini Aurii in mana. Mergeam pe strazi, ma rataceam, imi luam puncte de reper si porneam din nou la drum. Daca ar fi sa privesc inapoi la acele vremuri..regret un singur lucru. Am pierdut nonsalanta de a ma plimba pe strada nestingherita. Acum nu imi mai permit sa cant pe strada ptr ca statul social nu-mi mai permite. Desi uneori simt atat de tare nevoia sa o fac..