Ce greu mi-a fost sa plec din orasul natal si sa ma stabilesc in altul. Noul oras mi s-a parut "strainatatea". NU cunostem pe nimeni, nu stiam orasul, ... O vreme, la doua saptamani, mergeam spre casa de unde am plecat. In noul oras ma simteam un strain pe langa alti straini. Cu timpul, am inceput sa ma indrept mai rar spre casa. Imi pare rau de asta. Si astazi mai am dorul de casa. Nu am avut norocul pana acum sa-mi gasesc un vecin asemeni celui din vechiul oras. Nu am intalnit locuri mai atragatoare ca cele in care mi-am petrecut copilaria. Nici painea nu e ca cea pe care o mancam in trecut. Ravnesc sa ma asez pe banca din parcul copilariei mele. Ma odihnesc cu adevarat acolo. Daca ma simt asa, ramas in tara, plecat doar dintr-o localitate in alta, ma intreb, ce s-ar fi intamplat cu mine daca plecam in strainatate? Cred, ca am ajuns asemeni unui copac batran, care scos din radacina pentru a fi pus in alta parte, nu prea mai are sanse sa inverzeasca, se va usca pe fiecare zi petrecuta in alt pamant.
|