Fratele meu a plecat in Canada de doua saptamani, impreuna cu sotia si cei doi copii ai lor. Si-a dorit foarte mult o viata mai buna pentru copiii lui, asta fiind principalul motiv al plecarii lui. A incercat sa ma convinga si pe mine sa plec, intrebandu-ma ce-mi ofera mie Romania. Ce-i ofera Romania copilului meu? Nimic, i-am raspuns. Eu n-as pleca din Romania, pentru ca sunt sensibila si sentimentala si n-as rezista fara ai mei, dar pentru fiica mea as pleca. Mi-am dat seama ce mult conteaza cand te ajuta un pic si parintii ca sa pornesti in viata. Eu si cu sotul meu am pornit de la lingura, cum se spune. Suferim ca n-avem o casa a noastra, ca stam cu chirie si platim foarte multi bani, ca Anastasia nu are camera ei, pe care as decora-o minunat, daca ar exista. Dumnezeu ne-a ajutat enorm si simtim ajutorul sau in fiecare zi, dar as fi cea mai fericita daca as putea sa-i ofer un viitor copilului meu.Iar in Romania, acest lucru nu este posibil. Nici acum, nici in viitor.
Asa ca ii inteleg pe toti cei care au luat aceasta decizie.
__________________
Si-mi pare atat de rau ca se mai poate,
Gasi atata vreme pentru ura,
Cand viata nu-i decat o picatura,
Intre minutul acesta care bate ... si celalalt.
Si-mi pare neinteles si trist,
Ca nu privim la cer mai des,
Ca nu culegem flori si nu iubim,
Noi, cei care asa de repede murim.
http://pensiuneaverasilivia.wordpress.com/