Citat:
În prealabil postat de Anca-Miha
Ceea ce ma intriga pe mine este, ca atunci cand nu sunteti de acord cu o idee a unui om, il acuzati de lipsa de dragoste, desi nici nu-l stiti, nu l-ati vazut, nu l-ati intalnit. Pentru a sti cu adevarat cat e de plin sau lipsit de dragoste un om, trebuie sa incercati sa il cunoasteti, dincolo de acea idee care nu va e proprie. La urma urmei si voi va sustineti ideile, dar nimeni nu v-a acuzat de lipsa de dragoste... desi judecati.
|
Sa recitesti, Anca, te rog, asta, prima data cand ne raspunzi noua, celor care nu gandim ca tine, bine?
Atunci poate o sa ne acuzi mai putin de ironie din care lipseste dragostea pt aproapele, lipsa de respect crasa, judecarea altora (vezi chiar in acest mesaj), superioritate gratuita, etc. Hm? Dreptu-i or ba?
Citat:
În prealabil postat de Anca-Miha
Ma intrebi de dragostea de oameni a lui N Steinhardt. Dar cati oameni se ridica la nivelul dragostei lui?!? Cati oameni dintre noi au fost convertiti de Valeriu Gafencu? Cati au suferit ca N. Steinhardt? Cati suntem eruditi ca el?
In loc sa ne asemenam cu N Steinhardt, om de exceptie, intr-o perioada de exceptie, mai bine sa ne vedem de pacatele noastre, pe care le inmultim vazand cu ochi pe acest forum, pentru ca judecam.
|
Eu cred ca o cam intorci ca la Ploiesti aici. Nu te-a intrebat de dragostea lui fata de aproapele, te-a intrebat cum sa folosim acest text in discutia noastra despre ecumenie.
Care sunt consecintele lui pentru discutia noastra? Ca ziceai (sau ziceau altii, in fine,; dar tu aprobai) mai sus ca toti marii parinti sunt antiecumenici, si mai ales cei care au fost la inchisori, sa nu indraznim sa spunem ca au fost altceva decat antiecumenici.
Eu nu mai inteleg:
In alte parti zici ca trebuie sa ne luam exemplu de la parinti, ca nu-i respectam daca nu incercam sa facem ce zic ei si ca ei, dar aici zici ca e prea sus exemplul lui ca sa fie urmat..