Citat:
În prealabil postat de ory
Gandesti ca mine si nu pot sa nu remarc acest lucru, mai ales pentru faptul ca de multe ori am fost acuzata pentru o astfel de gandire. Ma bucur ca detii studii teologice, asta denota faptul ca stii ce vrei si ceea ce spui, iar ceea ce spui este in conformitate cu aceste studii, dar si cu viata si adevarata valoare spirituala a omului si traiului acestuia printre oameni, valori care, de multe ori se vadesc dincolo de toate teoriile despre credinta.
Nu cred ca sta cineva sa numere zilele, bucaturile din gura sau mai stiu eu ce aspect in priviinta postului...ci mai degraba ceea ce ne bate in piept, inima, ea este cea care da sens credintei mai mult decat orice indeletnicire religioasa. Nu stiu cand vom intelege acest lucru, personal vad prea mult in sanul credintei impietriri ale acestei firave inimi, impietriri mumificate cu "credinta".
|
Multumesc, ory, pentru apreciere. Nu stiu daca eu traiesc chiar in conformitate cu ceea ce zic, fac oparte oricum dintre cei slabi care postesc (atunci cand o sa termin de alaptat, cel putin ;-)) si care vad si recunosc binefacerile postului si chiar ale regulilor, care sunt facute ca sa ne ajute in slabiciunea noastra. Dar vad si pericolele lui. Pericolele mandriei, ale autosatisfactiei, ale obsesiei regulei - (de altfel, nu bstiu daca stiti, darin fiecare biserica locala exista mici diferente... de exemplu si in asta cu pestele si fructele de mare, in tarile reci unde primavara nu sunt legume se mananca mai mult peste, in tarile mediteraneene unde fructele de mare sunt mancarea saracului, alea se mananca tot postul.. Pricnipiul conteaza, nu regula)
De asta vorbeam de mandrie, Anca. Nu ca sa o acuz pe aceast amaicuta, pe care nu o cunosc si careia ii doresc tot binele duhovnicesc pentru postul ei. Am vrut sa pun degetul pe un pericol. Pe care il vad la unii din elevii mei, care atata au inteles din ortodoxie: ca postul este o lege. De ce postim, ca binefacerea si rugaciunea si dragostea ar trebui sa fie scopul postului, asta nu stiu. Dar ca se spurca daca mananca ceva de dulce, asta stiu. Eventual nu stiu nici ce anume serbam noi de Paste.
Este si o influenta musulmana aici, caci crestinii din tarile majoritar musulmane sunt mai degraba asa, confunda postul cu ramadamul, care este o porunca la musulmani, unul din cei 5 stalpi.
Or la noi, sa fim seriosi, postul este de fapt (sau ar trebui sa fie) un mod de viata, nu un regulament, iar regulile care exista in momentul de fata sunt doar o carja a neputintelor noastre, nu POSTUL propriuzis. Postul inseamna sa il avem pe Dumnezeu mereu in inima, si lucrurile lumii asteia sa le primim cu masura si cu recunostinta.
De asta am intervenit pe threadul asta, pe care nu l-am citit in intregime de altfel.