09.06.2009, 13:14:43
|
|
|
Citat:
În prealabil postat de mihnea45
[COLOR=#663333]"Să știi că noi trebuie să slujim lui Dumnezeu, nu timpului" (Sf. Atanasie cel Mare, Epistolă către Dracontie)
Astăzi se vorbește din ce în ce mai mult despre ecumenism, reuniuni ecumenice, teologie ecumenică, rugăciuni și slujire ecumenică; discuțiile antrenează pasiuni dintre cele mai aprinse, poziții pro sau contra ale celor două părți cvasiconstant prezente în sălile de conferințe teologice: susținătorii care afirmă cu tărie misiunea ortodoxă făcută în rândul neortodocșilor prin adunările ecumenice și adversarii acestei mișcări.
Voi menționa doar câteva aspecte privind mișcarea ecumenică, scopurile acesteia și concretizarea lor în viața Bisericii Ortodoxe.
Întâi trebuie amintit că ecumenismul, ca idee a apărut la mijlocul sec. XIX în Anglia și America, propunându-și să unească diferitele confesiuni creștine ce se autointitulează greșit “biserici”. Mai târziu în 1948 la Adunarea de la Amsterdam s-a hotărât fondarea așa-numitului “Consiliu Mondial al Bisericilor” cu sediul la Geneva. Termenul de “ecumenism” a fost introdus la Congresul de Edinburgh (Scoția) în 1910, Congres al organizației I.M.K.A. condusă de cunoscutul lider francmason John Mott (1865-1955) care a și prezidat lucrările acestui congres. Semnificativ este faptul că John Mott nu a ales pentru denumirea mișcării sale termenul de “universalism” (de la latinescul universum-univers) ci analogul grecesc, “oecumenicos” care aparține exclusiv Bisericii Ortodoxe. Scopul vădit al acestei substituiri a fost cel de a masca intențiile acestei mișcări sub un termen clasic pentru Ortodoxie – acela al ecumenicității, universalității Sfintei Biserici Ortodoxe – existând pericolul de a identifica cândva Sinoadele Ecumenice cu “Consiliul Mondial al Bisericilor”. Dealtfel chiar una din Bisericile Ortodoxe, cea Rusă, s-a exprimat semnificativ în acest sens, trăgând un semnal de alarmă, încă din anii trecuți, după lucrările Adunării a V-a a CMB de la Nairobi: “Un alt pericol care amenință grav unitatea creștină și viitorul mișcării ecumenice {…} este iluzia, nutrită de unii participanți la mișcarea ecumenică, precum că C.M.B. ar putea asigura un asemenea grad al apropierii ecumenice a bisericilor membre ale ei, încât una din viitoarele sale adunări generale se va transforma în sinod creștin ecumenic”.
Așadar încă dintru început, autodenumirea acestei mișcări drept “ecumenică” ridică grave semne de întrebare asupra a ceea ce urmărește ea. Noi afirmăm că aparținem de acel ecumenism, vechi și pururi nou, adică de universalitatea Sfintei Biserici Ortodoxe întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos în scopul răspândirii adevărului divin revelat propovăduit de Hristos și înfăptuirii mântuirii făgăduite de El.[/COLOR]
|
[COLOR=#663333] Între acest ecumenism ortodox și “ecumenismul” promovat de C.M.B. există contradicții flagrante și deosebiri dogmatice profunde care fac imposibilă apartenența la Sfânt Biserică Ortodoxă Universală și în același timp la mișcarea ecumenică ce își impune în ultima vreme concepțiile sale, tot mai insistent și tot mai străin de duhul Ortodoxiei. Iată principalele puncte inacceptabile pentru un ortodox:
Mișcarea Ecumenică se bazează pe teologia modernistă promovată în spațiul eterodox în zorii veacului XX și care susține întâi de toate existența Sfintelor Taine mântuitoare și sfințitoare și în afara granițelor Bisericii Ortodoxe. Această concepție care consideră grupările eretice și schismatice ca nefiind complet rupte de trupul Bisericii celei una, îi face pe teologii moderniști să afirme că în tainele (Botez, Mirungere, Hirotonie, ș.a.) săvârșite de eterodocși lucrează același har mântuitor și sfințitor al Sfântului Duh, chiar dacă nu în plinătatea lui, ca în Biserica Ortodoxă. Menționăm că încă din 1982, comisia “Credință și organizare” de la Lima a adoptat documentul B.E.M. care constituie efectiv baza dogmatică și liturgică minimă a unirii creștinilor – Botez, Euharistie, Slujire (preoție). Analiza atentă a conținutului acestui document demonstrează două aspecte:
Faptul că în B.E.M. nu sunt menționate 4 Taine bisericești: Mirungere, Spovedanie, Căsătorie, Sfântul Maslu, denotă că acest document nu le recunoaște drept Taine.
B.E.M. este alcătuit după criterii pur protestante. În finalul preambulului B.E.M., alcătuitorii declară într-un mod străin de duhul dreptei credințe: “nu trebuie să ne așteptăm în B.E.M. la o interpretare teologică deplină a botezului, euharistiei, preoției”, aceasta fiind în opinia lor “în cazul dat neadecvată și nedorită”.
Teologia modernistă promovează așa zisa “teorie a ramificațiilor” potrivit căreia Biserica lui Hristos este trunchiul comun din care se desprind ramuri care dețin și ele - ca biserică romano-catolică, protestantă, necalcedoniană, anglicană, etc. – har mântuitor și sfințitor.
Consecința imediată a celor expuse mai sus este posibilitatea rugăciunii în comun cu eterodocșii și chiar a Euharistiei. În ultima vreme, la reuniunile C.M.B. se afirmă că numai săvârșirea Euharistiei în comun trebuie respinsă, celelalte slujbe sau rugăciuni fiind acceptate.[/COLOR]
|