În prealabil postat de tricesimusprimus
Pentru a reveni la topicul curent, vreau sa poastez si eu niste citate din patristica:
"Asadar sufletul se impartaseste de viata, de vreme ce Dumnezeu vrea ca el sa traiasca, Apoi cand Dumnezeu nu vrea ca el sa mai traiasca, el nu se va mai impartasi de ea. Fiindca a trai nu este o insusire a lui asa cum este insusirea lui Dumnezeu; ci dupa cum un om nu traieste totdeauna si sufletul lui nu este pentru totdeauna asociat cu trupul, intrucat oridecateori aceasta armonie trebuie intrerupta, sufletul paraseste trupul si omul nu mai exista; da, oridecate ori sufletul trebuie sa-si inceteze existenta, spiritul de viata ii este luat si nu mai exista sufletul, ci merge inapoila locul de unde a fost luat." Dialogul cu Trifon cap.6
Referitor la doctrina chinurilor vesnice prin care unii vor sa justifice nemurirea inerenta a sufletului, Iustin spune ca atunci cand Dumnezeu va distruge lumea, atat "demonii cat si oamenii vor inceta sa mai existe" (Apologia II, cap.7) "Astfel unii care s-au dovedit a fi vrednici de Dumnezeu nu vor muri niciodata; dar altii sunt pedepsiti cat timp vrea Dumnezeu ca ei sa existe si sa fie pedepsiti." (Dialogul cu Trifon, cap.5) Iustin rationeaza corect ca, devreme ce sufletele sunt create de Dumnezeu fiindca tot Universul este creat, ele nu pot fi nemuritoare, deoarece au un inceput.
Apologetul ortodox Tatian din Asiria, un mare adversar al spiritului pagan (desi a avut si el greselile lui la batranete, ca orice "parinte" si "dascal" omenesc!), contemporan cu Iustin Martirul, avea aceeasi conceptie.
"Dupa cum nu existam inainte de a ma fi nascut, si nu stiam cine sunt, existand doar in ipostasul materiei carnale, dar fiind nascut, dupa starea initiala de nonexistenta am obtinut prin nastere o certitudine a existentei mele; tot asa fiind acum nascut, apoi nemaiexistand si nemaifiind vazut prin moarte, voi exista din nou, la fel cum mai inainte nu eram dar dupa aceea am fost nascut."(Oratio ad Graecos, cap.6)
"Sufletul nu este nemuritor in sine, o, grecilor, ci este muritor. Totusi este posibil ca el sa nu moara. Daca, intr-adevar, nu cunoaste adevarul, el va muri si se va dizolva impreuna cu trupul, inviind apoi la sfarsitul lumii odata cu trupul, primind moartea prin pedeapsa cu nemurirea (este neclara expresia aceasta si aparent contradictorie cu intelegerea lui Tatian. Totusi, este posibil sa reflecte ideea ca pentru cei rai, contactul cu nemurirea este fatal, duce la moarte. Sau ca prin inviere, vor primi ca pedeapsa capacitatea de a suferi pentru vina lor fara sa poata muri pana cand isi vor ispasi pedeapsa. Oreicum, expresia este paradoxala si parte a fi mai degraba un procedeu literar) Dar daca sufletul dobandeste cunoasterea de Dumnezeu, el nu va muri, desi pentru un timp va fi dizolvat. In el insusi este intuneric, nu este nimic luminos... Fiindca sufletul nu poate pastra spiritul (Daca Tatian foloseste limbajul biblic aici, spiritul se refera la putera de viata intretinuta de Dumnezeu in om) ci este pastrat de el..."(Ibid, cap.13)
"Renuntand la lucrurile populare si pamantesti, ascultand de poruncile lui Dumnezeu si urmand legea Tatalui nemuririi, noi respingem tot se intemeiaza pe pareri omenesti."(Ibid, cap.32)
Postat de crinutvasile la 2.05.09 ora 8:46 (banat imediat de moderatori si postarea stearsa. Aceste metode neortodoxe de raspuns, confirma de fapt lipsa argumentelor dvs. E cazul sa veniti cu niste raspunsuri constructive, altfel va discreditati in fata userilor acestui forum. Va rog frumos fiti primii care sa respectati deontologia unui moderator!)
Postat de tricesimusprimus la 7.05.2009 Ora 17:36 (postare stearsa doar... facem progrese)
|