Biserica a fost ferma in aceasta privinta - a spus ca nu trebuie sa-i pomenim. In canonul 14 al Sfantului Timotei al Alexandriei se interzice slujba inmormantarii si a pomenirii la Liturghie a celor ce s-au sinucis. In practica insa, severitatea se mai indulceste, cand se constata ca sinuci*gasul, in clipa savarsirii actului sau funest, n-a fost responsabil din punct de vedere mintal.
Daca o vom face noi acasa, va exista riscul sa ne consideram mai presus de Biserica (ea nu se roaga, noi da). Eu ii indemn pe cei care au avut prsoane dragi si au sfarsit prin sinucidere, sa se roage acasa pentru ei. Si asta nu pentru ca trebuie sa indrazneasca sa se creada mai presus de Biserica, ci pentru a se intari in cererea catre Dumnezeu, ca El sa reverse peste toti iubirea Sa.
De ce nu si in Biserica? Pentru ca aici rugaciunile se fac pentru cei care nu s-au despartit de Hristos. Ori sinuciderea, exprima despartirea omului de Dumnezeu. Sper sa fi fost catusi de putin inteles.
|