Mai intai de toate mie imi plac, asa cum spunea cine aici, alte culturi. Intre a vizita insa si a te stabili in alta tara este o diferenta f.mare.
Depinde mult in ce conditii pleci (daca ai o baza asigurata acolo, alte rude, sot cu bani, casa si localnic, sau chiar serviciu aranjat, sau daca pleci numai la munca in necunoscut) si la ce varsta (dupa 30-40 ani numai faci nimic).
Este f. greu sa pleci la risc, fara o baza, asa cum pleaca majoritatea la lucru.
Este si mai greu pentru cei cu studii superioare si o varsta, care lasa in urma lor totusi ceva mai mult, fara sanse de a obtine macar ceva la acelasi nivel.
Am constatat ca noi in tara nu suntem informati deloc. Pentru noi strainatatea (mai ales vestul) este un El Dorado, o Fata Morgana. Si asta pentru ca nu cunoastem niste adevaruri. Ii vedem pe unii ca se realizeaza (poate doar la suprafata, sau cine stie in ce mod), dar cei care au greutati si nu se realizeaza nu spun niciodata nimic, le este rusine si se ascund. Si astia cred ca sunt multi, dar nu-i stim. Si atunci nu stim tristul adevar, adevarata fata a strainatatii.
Sunt si unii care se duc la f.bine, prin casatorie cu oameni cu posibilitati, sau capata cine stie ce oferte de contracte de serviciu in alte tari.
Si cand ii vedem pe ei, cu case, masini si concedii in Hawaii, zicem "vai ce bine este in vest".
La ora asta este f.greu peste tot, in toate tarile, iar romanii au si dezavantajul ca sunt vazuti f.prost inca.
In copilarie vedeam la mare straini (mai ales nemti) eleganti, frumosi, parfumati, culanti (daruiau ciocolata, guma de mestecat si alte lucruri). Si aceia nu erau din cei mai grozavi la ei in tara. Ce-i mai admiram.
Acei oameni nu mai exista demult. Sunt saraci, cenusii, tristi in mare parte.
Peste tot exista someri, saraci, oameni fara adapost, masa saracilor etc.
Dar din tara poate nu se vad lucrurile astea.
Este f.greu cu serviciul pentru cei care au studii si care nu vor sa traiasca toata viata din facut curat, ingrijit batrani sau cules de capsuni.
Intr-o vreme mai merita asta. Isi faceau oamenii bani de locuinta si de trai mai bun si se intorceau acasa. Acum nu se mai merita. La preturile astea...
Sunt tari care inca sunt inchise, discriminatorii pentru straini (cele de limba germana mai ales).
Cu diploma de facultate nu mai faci nimic in strainatate.
Eu vad aici care sunt categoriile de romani:
1. studenti sau doctoranzi - se chinuie, caci nu e usor sa studiezi in limba straina, ani de zile. Pe urma nu mai vor sa se duca acasa, si nu se casatoresc, timpul trece, ceasul bate, copil nu fac. Muncesc adesea pe cativa bani, mult sub pregatirea lor. Ma intreb de ce?
2. pensionari - veniti la copii, sau singuri. Traiesc in mizerie, pensie mica, singuri uneori, nu prea stiu limba
3. cei plecati cu multi ani in urma (unii cu origini straine care le confera un avantaj) - au avut alte sanse si s-au aranajat si ei si copiii lor.
4. cei veniti temporar la munca - se chinuie cumplit pe bani f.putini
O alta problema mare a romanilor - nu sunt uniti. Inainte tot mai era ceva. Am discutat cu multa lume aici. Se mai adunao oamenii, se mai organizau, pe langa biserica, sau in afara ei. Acum nu mai vor. Vor sa uite si limba si tara de origine. Se mai duc la biserica.
Orice popor, pana si africanii se oirganizeaza, au asociatii, ba chiar reprezentanti in politica, lobby. Noi nu. De la ce ni se trage oare?
Si biserica (si preotul) este o problema in diaspora - cei care mai tin de tara mai reusesc sa-si faca biserica proprie, sa-si aduca un preot, sa se organizeze. Ceilalti nu reusesc sa-si faca biserica proprie, este cate un preot la x biserici/orase, care mai trebuie sa si munceasca sa castige un ban de trai, in afara bisericii, care locuieste in alt (Y) oras (care nu are biserica romanesca !), care nu are voie sau curajul sa faca altceva cu comunitatea (ca "nu ne dau voie ceilalti"). Te simti pur si simplu parasit si de biserica. De duhovnic ce sa mai spun, cand oamenii asteapta preotul la orice cotitura, de regula pentru bolnavi, batrani, morti. Botez rar, cununie n-am vazut nici una pe aici.
Oamenii sunt singuri, izolati, simt nevoia sa vorbeasca...culmea tot cu romani pana la urma, sa-si spuna pasul, sa faca ceva pentru sufletul lor, altceva decat munca si mizerie, le vad lacrimile in ochi. De asta as fi vrut sa fac ceva sa ne adunam, sa poata oamenii sa discute la o cafea cu o prajitura, sa scriem, sa pictam, sa lucram, sa citim, sa invatam copii limba si cultura romana si ortodoxie. De unde bani, de unde sala, sprijin de la preot ioc, iar oamenii nu mai au curaj.
Si te gandesti: va fi mai bine, se va termina criza si cand? Ca am cam ajuns la fundul galetii, mai jos numai razboiul (Doamne fereste!) ar mai fi.
Nu este mai bine in alte tari. Nu este mult mai curat ca la noi, cum se tot vorbea inainte, sau mai civilizat.
Adaptare. Partial. Daca ai avea serviciu si bani si ti-ai putea permite sa fii om...
Noi mai avem (generatiile mai vechi) unele valori. Aici trebuie sa uiti de ele, ca te iau in ras. Sunt socata de mentalitatea de aici si greu ma obisnuiesc.
Pe scurt:
Imi plac unele lucruri aici. Mie mi-a placut mult cultura unor tari (muzica, literatura, arta, obiceiuri). Sunt multe orase vechi, frumoase, e mai multa liniste, mai civilizat traficul, mai mult respect pentru om, mai multa organizare, mai curat si mai pasnic.
Imi lipsesc unele lucruri, mai ales fructe si legume care aici sunt scumpe si nu asa gustoase. Sa ajungi sa vezi vanzandu-se ciresile cu suta de grame! Si 1 Euro o gutuie!
Ma bucura un lucru in tara si de fiecare data nu ma satur: librarii si anticariate cu carti minunate, teatre, concerte, biserici la tot pasul cu poarta deschisa.
Unde ma simt acasa - nicaieri de fapt (cu sot cu tot)
Asa se intampla cu emigrantii dupa o veme. Este o trauma.
|