Citat:
În prealabil postat de costel
In viata omul aseaza de multe ori nevoile materiale asupra celor spirituale. Si asa ajunge sa se prezinte si in fata lui Dumnezeu: cerand implinirea nevoilor materiale. Insa, cred ca este o perceptie gresita despre Dumnezeu in astfel de cazuri. El nu se vrea a fi vazut ca Cel ce implineste nevointele, ci El se vrea a fi TATA, nu o fiinta indepartata. Iar ca El sa-mi fie TATA, eu trebuie sa am calitatea de fiu al Lui. Si asta nu o dobandesc decat unindu-ma cu El.
Iar eu am o relatie cu tatal meu nu pentru ca imi implineste nevoile, ci pentru ca ma iubeste si il iubesc. La fel si cu Dumnezeu, ii vorbesc nu pentru ca este Cel ce implineste cererile mele, ci pentru ca ma iubeste si Il iubesc.
Am facut aceste precizari, pentru ca e bine ca atunci cand ne rugam, sa avem constiinta ca stam de vorba cu un Parinte care nu e distant, ci este prezent in noi.
|
Am un coleg bolnav, bietul de el, cum nici nu vă imaginați! Își duce fiecare zi în mari chinuri fizice și nenumărate neputințe. După îndelungi discuții despre rugăciune și iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, într-o zi spune: ”Știi, ieri m-am rugat...” ... ”Cum te-ai rugat, Philippe?”, îl întreb. ”Am spus așa: Mon petit Dieu, est-ce que tu peux m'aider pour ma santé? (Drăguțule Dumnezeu, ai putea să mă ajuți pentru sănătatea mea?)”. I-am spus să continue să se roage și așa, dar Domnul simte dragostea cu care ne rugăm, credința și convingerea...
M-ați putea sfătui cum să-i explic mai bine ? Mă simt tare neputincioasă. Francezii sunt educați să raționeze, să treacă totul prin filtrul logicii, de unde și numărul incredibil de atei... Țara cu numărul cel mai mare de atei de pe planetă...
Mulțumiri anticipate. Doamne ajută!