[vsovi]

[SIZE=3]"Prin puterea lui Dumnezeu, Verginica avea darul postirii îndelungi, mai ales că în casa lor era sărăcie de cele pentru hrană. Dumnezeu o pregătea pentru ceea ce avea să poată mai târziu purta, căci avea să poarte darul marii trâmbiţări apocaliptice prin care se anunţa misiunea poporului român pentru lucrarea de redresare spirituală a făpturii lui Dumnezeu. Astfel, la vârsta de treizeci şi doi de ani, în primăvara anului 1955, înainte de începutul postului patimilor Domnului, Verginica a primit cuvânt ceresc să înceapă post de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, timp în care să primească anafură şi agheasmă. Dar ea a răspuns: [/SIZE]
[SIZE=3]— Doamne, nu voi putea atât de mult. [/SIZE]
[SIZE=3]— Vei putea, Verginico. Duhul Sfânt te va umbri ca să aşez apoi peste tine mare dar dumnezeiesc, o lucrare cerească aşa cum n-a mai fost pe pământ şi despre care scrie în cartea cea coborâtă din cer, fiindcă Eu voiesc să-Mi pregătesc calea celei de a doua arătări şi să-Mi luminez un popor şi să-l deosebesc şi să-l curăţesc de toată întinarea trupului şi a duhului, ca să lucreze sfinţenie pe pământ, întru frica lui Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=3]Verginica avea duhul plin de umilinţă faţă de cele ce veneau de la cer, şi, în simplitatea ei, îşi închipuise că îi va da Domnul un dar peste marea lor sărăcie, şi a zis: [/SIZE]
[SIZE=3]— Doamne, Doamne, ajută-mă cu tot cerul sfânt, ajută-mă să Te ascult şi să împlinesc vremea postului. [/SIZE]
[SIZE=3]În această vreme a avut lângă ea pe o soră creştină cu numele Elena Gurău, din satul Valea Lungă, Dâmboviţa, care, deşi era căsătorită, trăia în feciorie cu soţul ei, pentru că şi ea avea darul proorociei, după măsura împărţită ei de la Domnul. Această creştină fecioară a stat toată vremea postului lângă Verginica şi stătea de vorbă cu toţi creştinii care veneau la ea. Verginica a dus cu mare slăbiciune trupească această vreme de post, că uneori cei ce erau pe lângă ea, şi mama ei, Andreiana, mai aveau prea puţină speranţă pentru ea că va ajunge vie până la împlinirea postului, dar nimeni nu a avut îndrăzneala să calce porunca Domnului şi să-i dea să mănânce. Toată nădejdea lor era în cuvântul lui Dumnezeu, care a adus această veste de pregătire pentru Verginica. [/SIZE]
[SIZE=3]Trecuse vremea postului mare şi se apropiaseră zorii dimineţii sâmbetei de dinaintea Învierii Domnului. Verginica se înseninase la faţă în ziua aceea şi începuse să stea de vorbă cu creştinii, iar când clopotele bisericii au început să sune vestind Învierea Domnului, Verginica s-a ridicat şi a vorbit celor de lângă ea, spunându-le că au venit din cer sfinţii trei ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, îmbrăcaţi în haine albe de arhierei, şi toţi trei şi-au atins crucile de creştetul ei, iar ea s-a ridicat şi a primit de la ei sfintele Taine. Cei trei sfinţi ierarhi au fost văzuţi în acelaşi timp şi de sora Elena, cea care a vegheat peste postul lui Verginica. O înseninare cerească s-a aşezat peste fiinţa Verginicăi, adormind într-un somn liniştit şi plin de pace. Deodată, cei ce erau în jurul ei au auzit glasul ei de care Se folosea Domnul Iisus Hristos. Şi Domnul a grăit: [/SIZE]
[SIZE=3]— Pace vouă! Hristos a înviat, Hristos a înviat, Hristos a înviat! Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări, aşa precum este scris în cartea Mea. Nu acest trup sunt Eu; aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin. [/SIZE]
[SIZE=3]Din clipa aceea Verginica s-a arătat vas purtător de cuvânt dumnezeiesc, cuvânt care a curs prin gura ei ca un izvor viu, până ce Domnul a ridicat-o întru cele cereşti. Ea nu simţea nimic în vremea vorbirii Domnului, iar când se trezea, îi întreba pe cei din jur dacă a vorbit Domnul şi ce a vorbit. [/SIZE]
[SIZE=3]Aşa a început în ziua de Paşti a anului 1955 lucrarea de profeţie a Duhului Sfânt prin fecioara Verginica, şi mulţime mare de creştini stăteau şi ascultau cuvintele Domnului, mulţi din ei îndreptându-se apoi spre biserică şi spre împlinirile poruncilor dumnezeieşti. Era trimisă de Domnul peste tot pe unde avea cerul să lucreze şi să-şi culeagă din spini şi din mărăcini oile turmei, care aveau să se ridice spre mântuire şi să bea din râul care izvora din tronul lui Dumnezeu Cuvântul. [/SIZE]
[SIZE=3]Şi dacă s-au ridicat şi vânzători şi trădători, a început apoi prigoana peste turma Domnului."[/SIZE]

am citit shi eu din cantecul dorului... de sus... caci trambitza e mica, dar Cuvantul lui Dumnezeu, e mare: [COLOR=#810081]http://www.crestinortodox.ro/pagini/profile.php?user=vsovi[/COLOR] poi nu despre mine e vorba ci despre Dumnezeu... cu cei smerit smeritzi...