Credinta o primim de la Dumnezeu; iar cunoasterea vine, pe masura ce avem credinta si fapte bune. Cine trece direct la cunoastere, fara credinta si fapte bune, risca sa perceapa totul in chip rational, fara participarea inimii. In schimb cei, care au inima vibranda pentru credinta, primesc prin participarea la Sf. Liturghie suficienta cunoastere pentru mantuire. Secole de-a randul oamenii s-au mantuit cu valul.
Acum in zilele noastre nu ne mai mantuim cu valul, caci numarul oilor a scazut si au aparut multe capre. In schimb mintea s-a inmultit si dupa formarea unui vocabular religios nu mai este o problema pentru omul modern sa patrunda simbolurile, citind; este deprins cu simbolurile de tot felul. Nu vad cum ar fi posibil sa se transforme intr-o limba moarta, respectiv un muzeu, un limbaj de specialitate, care face parte integranta din limba romana, de vreme ce catolicii, de exemplu, folosesc limba latina si tot nu si-a pierdut intelesul limbajul lor bisericesc atat de complicat din acest motiv, si foarte elaborat.
Cand e cazul Dumnezeu ne ridica valul, ca sa pricepem esentialul.