Elena, ceea ce spui tu o fi sau nu o fi, nu stiu. Pe mine, draga mea, sincer iti spun ma intereseaza azi, acum, timpul prezent, intelegi? Mi-e dor de linistea mea sufleteasca de dinainte de devalorizarea drastica a banului romanesc. Nu mai suport sa vad ca muncesc o luna si din putinul cu care catadicseste statul sa ma plateasca sa dau inapoi, tot catre stat, aproape doua treimi. Vreau sa-mi pot cumpara carti. Vreau sa traiesc decent, sa nu mai numar maruntisul din buzunar, sa nu ies cu lacrimi in ochi din magazin ca nu-mi pot permite cutare aliment sau produs. O data pe an, la inceputul anului scolar, vreau o haina noua sa simt ca nu muncesc degeaba. Vreau ca pentru cei ce nu mai sunt sa fac o masa, sa imbrac un sarac, sa bucur un copil fara teama ca nu voi avea cu ce-mi plati facturile.
Daca vrei sa stii, sunt momente cand regret timpul comunistilor.
Tu crezi ca rugaciunea, credinta ca trebuie sa sufar aici ca sa-mi fie bine dincolo(!) mai e de actualitate? Sa fim seriosi! Atat e sigur! Momentul care-si cere drepturile. Acum este de mii de ori mai greu ca atunci. Si credinta isi are rostul ei! Nu zic nu. Dar ca sa fii cosacrat trup si suflet si sa crezi trup si suflet, trebuie sa ai ce-ti trebuie...
|