Sunt pacate reale acoperite si scuzate de dogmele si scrierile pe care le amintiti, si pacate imaginare, relative neadmise si pedepsite de acestea...
Dar, in toata aceasta situatie, rolul cel mai important il joaca, de fapt omul, profunzimea intelegerii si a responsabilitatii acestuia, care, de multe ori transforma si dogmele si pacatele dupa bunul plac...fara rationament spiritual.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|