Ory,
eu inteleg ca te-ai izbit de alte realitati dar prin modul in care le aduci la cunostinta nu faci decat sa pacatuiesti in acelasi mod in care il reprosezi si celorlalti, printr-o pripita judecata si lipsa de intelegere.
Sunt multi care au o imagine idealizata a ceea ce se intampla in manastiri si din pacate si unii din cei care ajung acolo crezand ca au sa dea peste lapte si miere (fie ea duhovniceasca) fara a fi potriviti si cu adevarat motivati (profund duhovnicesc) pentru acest fel de viata.
Asa ca unii ajung sa renunte mai devreme sau mai tarziu si da, daca au fost calugariti pacatuiesc prin graba cu care s-au calugarit, cat si prin nehotarare si lipsa de perseverenta de dupa aceea, conditionand alegerile lor de purtarea unor oameni si nu de Dumnezeu.
Iar cei care ii judeca prea repede si cu asprime sau mandrie pacatuiesc si ei pentru faptul ca se considera mai buni si mai intelepti in deciziile pe care le iau in viata de credinta.
Si tu pacatuiesti ca ii judeci pe acestia incercand sa le iei apararea celorlalti, cred ca e suficient sa expui lucrurile pe care le-ai vazut tu dar cu mai putina inversunare si oamenii au sa inteleaga.
Insa probabil e mai greu daca problema te atinge personal..
E adevarat ca manastirile nu mai sunt ce erau dar asta si pentru ca vremurile sunt tulburi, o manastire nu mai este loc de retragere si rugaciune cvasi-exclusiva ci este si centru misionar si de ce nu..de profit.
Au pamant care trebuie cultivat, pelerinii trebuie hraniti, construite chilii, biserici, etc. lucrurile astea nu cad din cer, cineva trebuie sa se osteneasca pentru ele.
Staretii nu sunt guru infailibili, fac si ei greseli, nu intotdeauna judeca duhovniceste, poate si pun in pericol mantuirea unora, dar asa cum spuneam, manastirea nu este pentru cei care au dinti de lapte, duhovniceste vorbind, desi unii au impresia exact opusa.
|