Citat:
În prealabil postat de scrabble
Dac-as avea 10 copii, ar fi ai mei si i-as creste. Daca n-as putea sa-l cresc pe cel putin unul din el, n-ar mai fi al meu si ar fi ai statului. Iar statul ar decide cui il da spre adoptie, deoarece inseamna ca eu am fost iresponsabil si incompetent ca parinte, facand mai multi copii decat pot sa cresc. In cazul asta as merita sa-i pierd custodia. Iar daca altii sunt responsabili si pot sa intemeieze o familie, iar statul decide ca au competenta si resursele necesare sa ofere o viata decenta unui copil, de ce sa nu aiba dreptul la a infia unul?
Oricum, in cazuri din astea copilul sta mai degraba intr-un centru de ingrijire, nu este dat spre adoptie, pentru ca parintele este decazut din drepturi doar din cauza de rele tratamente, nu pentru ca nu are bani sa-l intretina.
|
Mai deunazi o anumita ratacita imi spunea ca libertatea imi impune sa-mi justific optiunile, un propagandist al pretinsei “morale atee” imi nega dreptul de a gindi orice ar putea afecta pe un altul, in “orice fel”, dupa propria-i exprimare, dar ce am citit aici le intrece pe toate. Seninatatea cu care delegi Statul sa faca judecatile morale in numele tau ma socheaza. Cred ca nu-i greu pentru nimeni sa intrevada cam ce fel de democratie si libertate poate exista intr-un stat in care oameni ca si voi ajung sa faca si sa impuna legea.
Cred ca eu as fi formulat intrebarea un pic altfel. Ti-as fi cerut sa-ti imaginezi ca esti tu din nou un baietel de 6 ani pe care Big Brother il da spre adoptie la doi homosexuali, familisti convinsi si iubitori de copii. Poate ca astfel reuseam sa te fac sa renunti la propaganda si sa obtin un raspuns simtit.