Mie mi-a placut ce a scris brunhilda, chiar daca a parut pe ici pe colo a jicnire, nu a fost decat realism spus pe romaneste. Un raspuns justificat, de altfel.
Unii ajung sa delireze, efectiv, de atata "credinta" (presupusa, bine-nteles), negandu-si astfel chiar si propria anatomie, propria fire...tot ce zace in ea.
Pana la urma, pentru aceasta fire a venit Dumnezeu pe pamant, si nu a denigrat-o, ci, mai degraba i-a denigrat pe cei care se pretindeau atat de intelepti si de cuviosi si, i-a smerit in cele din urma, detasandu-se de marinimia lor, traind printre cei simpli.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|