Citat:
Īn prealabil postat de Fani71
Dar daca e pe asa, atunci tu, antoniap, de ce te ocupi atata de antiecumenism? Tu ai terminat cu mantuirea ta si te ocupi de a altora, si de denigrarea ecumenistilor? hm? Argumentul asta se poate intoarce... daca e pe as, de ce mai scriem si poe acest forum? Nu in speranta ca ceea ce scriem ar fi de folos cuiva, chiar daca noi nu am ajuns inca la sfintenie (cel putin, eu sigur nu)?
Nu suntem sfinti, si daca ar fi sa asteptam asta apoi nu ar mai vorbi nimeni cu nimeni.
Pe mine m-au ajutat in credinta mult si oaleni cu pacate. Pentru ce aveau bine de zis si pentru ce ziceau si traiau autentic. Nu pentru ce greseau.
Cat despre 'a-ti pune in joc mantuirea', exista cateva exemple cutremuratoare prin vietile sfintilor unde cineva isi pune mantuirea in joc pentru mantuirea fratelui. Chiar sfantul Pavel zice ceva asemanator, ca vrea sa-si dea sufletul pentru mantuirea aproapelui (imi scapa citatul exact si unde se gaseste, daca stie cineva sa complecteze).
De altfel eu am deschis acest topic mai ales ca sa se exprime cei care au ceva pozitiv de spus. Insa vad ca atrage numai reactii negative; sa ma ierti, antonia, dar simt multa amareala in mesajul tau si m-a intristat...
Poate ar trebui inchis acest topic. Discutati intre voi antiecumenistii pe topicurile respective atunci.
:-(
|
Porunca Domunului este de a nu pastra tacere atunci cand credinta este primejduita. (Teodor Studitul) Daca cineva ma jignea pe mine personal, nu prea ma agitam. Oricum, ma chinui si eu cum pot sa merg pe drumul mantuirii si acest lucru il discut cu duhovnicul meu.
Chiar daca m-am exprimat mai dur, ii asigur pe toti ecumenistii ca am scris aceste randuri cu dragoste frateasca pentru ca, in aceasta perioada sa nu puna mai presus ecumenismul decat mantuirea. Una e sa-ti pui mantuirea pentru altii cand esti constient ca Harul lui Dumnezeu lucreaza prin tine si alta e sa incerci acelasi lucru cand esti impatimit. Caci nu putem aduce la nesfarsit argumentul ,,Nu suntem sfinti.'' Daca nu tindem spre sfintenie, atunci spre ce sa tindem? Obtinem cat obtinem, dar macar ne dorim sa ne asemanam sfintilor...
Caci Sfantul Serafim de Sarov a stat ani de zile in pustie si apoi s-a apucat sa vorbeasca multimii, cu porunca de Sus, nu asa cum facem noi. Il ascultau si necuvantatoarele si atunci oamenii, fara multe eforturi din partea Sfantului, il urmau, isi intareau credinta. Dar sa se mai puna problema si de dogma! E si mai dificil. Cunosc cazuri speciale cand oameni apartinand altor religii chiar au devenit ortodocsi, dar au avut povatuitori induhovniciti.
Ortodoxia, daca este practicata intocmai, este sfintitoare. A ciunti din trupul Ortodoxiei, pentru a reduce diferentele dintre confesiuni mi se pare primejdios si pentru mantuirea noastra a ortodocsilor, dar si pentru mantuirea lor. Si, daca mantuire nu e , nimic nu e.