[LapetiteMoc]

În prealabil postat de adrian010155

Este posibil ca interpretarea ta sa fie corecta. In intelesul meu, talantul este Cuvantul Adevarului pe care Dumnezeu, l-a scris in inimile celor care L-au primit, este Cuvantul vietii celei vii. Dumnezeu i-a trimis in lume pe apostoli tocmai ca sa marturiseasca Adevarul, adica sa inmulteasca talantul dar prin Cuvant, draga LapetiteMoc, nu prin tacere. Urmasii acestora au continuat sa marturiseasca Adevarul si multi dintre cei care l-au auzit l-au primit inmultind ceata fericitilor traitori intru Hristos. Astfel s-a inmultit talantul. Altii au tacut. Au pastrat doar pentru ei Cuvantul Adevarului. Nu au inmultit talantul. Din aceasta perspectiva am facut asocierea cu care tu nu esti de acord. Tacerea este folositoare in multe situatii, spre exemplu pentru a nu participa la o discutie care infrunta pe Dumnezeu, pentru a nu-L marturisi in vant atunci cand interlocutorul sau auditoriul se manifesta impotriva lui Dumnezeu (stii invatatura cu margaritarele), pentru a nu face prozelitism, pentru a nu rataci pe altii atunci cand simti ca s-ar putea sa le dai invataturi gresite, pentru a nu-i pune in inferioritate pe altii dar si pentru a nu te amesteca intr-o discutie neintrebat etc. Aceasta si multe asemenea ar putea fi tacerea inteleptului. Desigur problema s-a pus in general, asupra conceptului de tacere, iar eu m-am axat mai mult asupra tacerii ca stavila impotriva cuvantului aducator de buna invatatura. Bineinteles ca exsista si tacerea care ascunde un gol interior, care nu are ce transmite. Aceasta este tacerea tampa. Problema este ca, de regula, acolo unde este mult gol nu prea exista tacere. Iarta-ma ca m-am intins atat de mult cu explicatiile dar, probabil, nu am abilitatea de a ma face inteles prin cuvinte mai putine. Iata, in felul acesta am aratat cat de mult gol am inlauntru din moment ce am vorbit atat de mult.

Când am deschis acest topic mă refeream, după cum scrie și acolo, la tăcerea creștinilor nevoitori.