cred totushi ca diavolul este falsa analogie relativa la Dumnezeu...
minciuna prin OMisiune este cea mai grava, caci te tzine legat cu frica, la fel cum "adevarul" pentru slava de la oameni nu poate fi considerat decat o barfa sau o para...
dar problema este invartosharea de la Cale... caci minciuna nu este o minciuna propriuzisa ci un "adevar", un sofism, care presupune o intzelepciune shi o cunoashtere care este lasata sa se intzeleaga dar care defapt este fals caci stau pe o minciuna plina de vicleshug, shi astfel starnind iubirea omului de placerile iubirii nebune de sine, de duhul minciunii maririi de sine, de ura fratzilor de dispretzul pacatoshilor impreuna cu pacatele lor, te ridica in slavile Cer6urului c aci itzi da ca motivatzie shi sens munca la imbogatzirea acestei cumomori furate... shi tu nesesizand interesul ascuns shi necrezand in Dumnezeu fie din neshtiintza, din neputintza, din tot felul de motive, te darui milei shi bunatatzii de a ingurgita impreuna cu ele shi pacatul, care este defapt o pervertire a firii spre obijunuintza cea dulce a rerepetarii la nesfarshit a naravului care te-a gadilat trupeshte ori orgoliceshte atunci cand sharpele te-a atins cu vorbele sale marshave shi cu pielea lui plina de mucilagii... te-a fermecat prima oara iar apoi tu reretraieshti cu dor aceleshi minciuni la urma urmei, caci n-ai sesizat la vremea potrivita cand anume ai inceput sa bei, sa fumezi, sa mintzi shi sa te prefaci ca lucrezi: "arata ca lucrezi" ...
deci diavolul este mai mult diversionist caci nu te lasa sa vezi cum singur te indulceshti de savarshirea pacatului complacandu-te sa te lamentezi shi sa itzi oferi din mila de sine, inca nishte pacate, caci nu ieshti inca satul de patima cea dulce a dorului dupa minciuni, dupa iluzii, dupa deshertaciuni, deci dupa nishte placeri ridicole shi care se arata atat de blande shi bune shi nevinovate la inceput... sunt ca nishte puishori dragalashi de balaure... ure catre Dumnezeu care mai tarziu te vor tara in abis shi absolut... lut sau chiar mai jos... dar din mila shi bunatate le primeshti impreuna lucrul shi fapta pe care o faci caci primul lucru greshit al faptei rele este sa faci faptele bune pentru interese meschine... apoi sa o faci pe jumatate, apoi sa o faci amestecata cu raul iar pe urma sa fi invoit cu raul shi deja sa nu-tzi mai pese... decat de slava de la oameni... de gloria celui ce a biruit binele shi de acum face la nesfarshit raul caci doar asha capata increderea ce acopera deznadejdea ca a devenit o mare shi multa putoare.....
deci azi sunt blande shi frumoase urmele pacatelor shi ne shi manca in mod placut exact asha ca shi blandele lasate de tzantzari... dar maine, cu sangele otravit ni se va umple tot sufeltul de tzinerea de minte a raului caci vom capata nevroza fara de sfarshit... deci e clar ca trebuie sa ne pazim shi de tzantzari dar shi de camila iertand pentru noi shi iubind pentru ei, pentru cei ce inca mai fac voile lui Dumnezeu shi mai pazesc Cuvantul Lui... deci sunt inca nemincinoshi shi prin viatza shi cuvantul lor o dovedesc in taina... caci nu pentru slava de la oameni... ishi duc crucea shi ocarile lor de la cei rai...
|