Citat:
În prealabil postat de AdeLlA
Vă mulțumesc pentru răspunsuri. Sunt atât de epuizată sufletește încât nu mai pot merge nici la cimitir. Nu am fost de două săptămâni fiindcă mă termină neputința. Când plec de acolo mă simt lipsită de putere, îmi vine să dau laoparte tot pământul ăla... Mă rog în fiecare seară, implor mila lui Dumnezeu dar nimic.
|
Atâta timp cât nu a plecat în lumea celor drepți cineva apropiat nu prea se poate da un sfat cuiva sfâșiat de durere,dar gândește-te că lumea aceasta și "lumea cealaltă" sunt aici lângă noi.Persoana dragă ție nu a plecat ci,este dar sub altă formă într-o stare mai bună și mai luminoasă decât trăirea aceasta în trup.Știe Dumnezeu de ce a luat-o! Într-o zi voi pleca și eu și tu și copii și părinții și prietenii.Când va pleca fiecare numai Dumnezeu hotărăște.
Uitarea se va așterne exact cum se pune praful pe lucruri câte un strat subțire în fiecare zi.
Pune pe Dumnezeu, în locul celui pe care l-ai iubit, iar acum nu mai este.Gândește-te că timpul este scurt iar fiecare zi pe care o avem de trăit este șansa de-a mai face un pas spre Dumnezeu.