Domnule, am ascultat o talcuire foarte frumoasa aseara prin radio de la Catedrala, frumos explicata pilda shi talcurile shi totul invartindu-se in jurul unei galetzi... galeata devenita prin Hristos cristelnitza, galeata cu care se scotea apa din putzul lui Iacov...
dar ce ash vrea sa remarc este faptul ca toata discutzia este legata de faptul ca samaritenii furasera galeata de la fantana din pricina iudeilor care ii obligau sa se inchine in Ierusalim shi practic strainii care treceau prin acele locuri nu puteau sa-shi mai scoata apa ca sa-shi astampere setea, o sete care nu le va fi potolita ci iarashi vor inseta, deci iata cata tragedie, ca veliar, furul, ii pusera sa se certe shi sa se bata cap in cap pe iudei cu samarineni shi ii facusera pe unii oameni ce evita intalnirea cu fratzii lor iar pe ceilaltzi furi shi paznici ai galetzii ca sa nu mai poata scoata apa shi sa bea din fantana parintelui lor Iacov, devenit Israil... deci iata era ca un fel rana deschisa ce puroia cu molt puroi shi pe care Domnul a vindecat-o din prima secunda printr-o smerita cerere ca o rugaciune a strainului, eventual iudeu, luand asupra sa grija pentru cel insetat shi strain zicand o rugaminte ca o porunca:
"Da-mi sa beau"
dupa o lunga discutzie, femeia Samarineanca milostivindu-se cedeaza shi lasa galeata la putzul respectiv ca oricine sa-shi poata astampara setea, shi-l crede pe Hristos ca este Mesia, caci a realizat in sine ca pe ea a scos-o din "lupta fratricida" (dintre hotzii shi fardishtii), oameni orgolioshi care din pricina "credintzei" facusera sa nu se mai poata adapa nimeni din putzul lui Iacov, shi astfel Hristos mantuind-o pe ea de slujirea la veliar shi indemnandu-i pe ucenici shi apostoli la secerish-ish cerandu-le sa ridice ochii shi sa vada ca holdele sunt "albe", deci sa curetze locurile cereshti de minciuna shi ura.
Ea probabil din inima ei buna a intzeles sensul shi talcul cel duhovnicesc shi smerindu-se abea asha a lasat galeata in mana Domnului, sa se reintoarca galeata la fantana, caci a realizat cat de deplasata era aceasta tzinere de minte a raului, acest zid de fier aceasta cortina de fiere intre fratzi pe motivul unde este bine sau mai bine ca sa ne inchinam... "pe muntzi sau in Ierusalim" asha cum am spune astazi, la biserica sau acasa, sau la manastiri sau pe strazi si fiecare devenind fideli shi sustzinatori shi suporteri ai unei mai "bune inchinari" shi astfel sa luam din calea celor din partidele adverse galetzile, sa otravim fantanile, sa dam foc holdelor ca sunt albe shi gata de secerish-ish ori sa facem cineshtie ce alte lucruri prin care sa risipim filoxenia shi bunatatea inaintashilor pentru noi dar shi pentru straini...
iar apoi spune ca ceasul a shi venit ca sa se inchine credincioshii in Duh shi in adevar shi ca ceasul a shi venit, shi cum venise ceasul? poi ea sarmana samariteanca, o victima a "sherpilor shi furilor" a ascultat shi a crezut pe Hristos, deci iata ca pe ea a facut-o Domnul ca un fel de incepatura a celor ce se inchina in Duh shi in Adevar, adica se inchina Tatalui prin Fiul shi prin Duhul Sfant...
apoi se spune de putzul lui Iacov ca cine va bea iarashi va inseta dar cine va bea din apa Vietzii nu va mai inseta niciodata ci in el se va preface in izvoare de apa vie... iar asta daca legam cu fericirile: "fericitzi cei flamanzi shi insetatzi de dreptate ca ei se vor satura" ne arata ca sensul acelui Cuvant este de a face o punte intre VT shi NT ca cercetand mereu scripturile shi insetand mereu de dreptate, de sfintzenie, sa continuam spre NT shi Apocalipsa caci abea prin Hristos, apa VT se va face apa vie in noi... deci nu este aratata inutilitatea fantanii lui Iacov ci inutilitatea ei in viitor daca se va bea din ea in absentza Domnului, fara Hristos, caci Iacov, devenit Israil, pe Hristos il prevestea... il proorocea.
in final am impresia ca Samarineanca era o femeie ushoara, o eretica shi o hoatza, caci era in echipa de hotzii samariteni care furasera galeata... dar iata ca de dragul lui Hristos, acea femeie care a fost curatzita de Dumnezeu in adancul sufletului ei a devenit o lumina in lume shi in tzinuturile ei luand numele de Fotini, cum a zis Arhiereul la catedrala, deci ceva asemantor cu fotonii, adica o lumina, dar ce fel de lumina este scrisa in numele ei de sfanta?
fo de la foc iar tini de la tina, deci iata, ea insashi devenise un foc contra intinarii... deci o sfanta Lumina duhovniceasca...
iar Hristos le-a spus clar shi ucenicilor:
"am venit sa manac o mancare pe care voi n-o cunoashtetzi, sa fac voia Celui care M-a trimis shi sa implinesc Lucrarea Lui" ceva de genul asta... asha ca le spunea ca "degeaba Ma tot imbiatzi shi rugatzi sa mananc din ce atzi cumparat voi shi atzi adus sa mancam la fantana lui Iacov"... ceva de genul asta, in sensul ca voi vretzi sa facem o chermeza campeneasca cu gratare shi mici shi bere tocmai aici la fantana sfanta sapata de Iacov in stanca...
|