Citat:
În prealabil postat de topcat
Nu, ar fi tocmai pe dos.
Oamenii in general au o parere gresita despre animale.
Animalul nu omoara din rautate, el nu simte cind omoara, o face pentru ca asa e programat, pentru ca cei dinaintea lui au supravietuit numai pentru ca au omorit si au mincat. El nu are constiinta, nu e rau.
Omul in schimb poate omori doar din rautate. El poate alege. Si te simti cazut atunci cind stii ca ai putea alege, dar o faci totusi intr-un mod animalic.
Adam si Eva erau animale fara ratiune, erau natura fara ratiune constienta, la fel ca Dzeu dupa a-l carui chip au fost creati.
Si incepind de aici povestirea SF e gata imediat...
|
Crestinii nu-si fac aceasta idee gresita despre animale.
Ei spun ca omul a fost creat sa faca legatura intre duh si trup, si intre Dumnezeu si creatia insufletita si neinsufletita. El este creat deci ca o fiinta cu doua aspecte, fizic si spiritual. Vocatia lui era sa uneasca in el toata creatia si s-o duca la Dumnezeu.
La omul necazut, spiritul era conducatorul trupului.
Cand se spune ca a cazut in randul necuvantatoarelor, nu inseamna ca a devenit 'rau'. Rau devenise cand s-a departat de Dumnezeu. Una din consecinte a fost insa ca a devenit ca animalele in sensul ca a inceput trupul sa domine spiritul, in multe situatii. Asa se interpreteaza la parinti versetul cu 'Dumnezeu le-a dat piei de animale ca sa se imbrace'. (de unde se vede ce nu interpreteaza literal...)
Bineinteles ca animalele nu au discernamant, deci nu sunt rele, insa ele reflecta, de la cadere, uneori si cruzimea, rautatea, haosul umane, nu prin intentie, ci prin fapt, prin starea lor.
Povestirile de sfinti care erau asa de induhovniciti ca veneau fiarele salbatice la ei si nu ii atacau, ba chiar ii ajutau, vor sa zica ca un sfant a reusit sa ajunga sa isi reia vocatia de stapan al creatiei, deci vocatia lui Adam de care vorbeam la inceput.