[ory]

Adevarata suferinta consta in neputinta de-a uita,neputinta care ti-a hranit intr-un mod nemilos depresia de la nivelul sistemului tau nervos.Este foarte greu,este aproape mucenicesc sa ajungi a lupta cu urmarile nervoase ale neuitarii,cu sulitele hidoase ale permanentului;"de ce?"...pana cand iti dai seama ca,adevarata problema nu sta in inselarea si atitudinea celor din jur,ci in subrezirea proprie.
Nu trebuie sa plangi,nici macar nu mai trebuie sa uiti,trebuie doar sa te regasesti pe tine,sa-l iubesti pe Dumnezeu atat cat poate concepe nivelul tau actual.Trebuie sa-ti recapeti puterea de-a trai pentru cei din jur,fiindca sanatatea nu ne faciliteaza doar pe noi,ci ea are marele dar de-a oferi protectie,la randu-ti,celor din jur,de a-i iubi,de-a darui atat de mult.Fara sanatate,mai ales mentala,nu mai suntem nimic,nici iubire si nici ura,suntem doar un ghem de suspinuri rival cu existenta insasi.
Dumnezeu iti cunoaste neputinta,iti cunoaste si iubirea laolalta cu durerea,Dumnezeu face minuni,chiar daca in valtoarea deznadejdii uitam ce-nseamna acestea cu adevarat.
Cioran spunea atat de bine;"Nu poate exista viata decat prin uitare!!!",iar aici se referea la un amplu zbucium dintre uitare,repaos,somn si delasare pamanteana si viceversa acestora.Este complicat si este foarte important.
Sper sa te faci sanatoasa,dar,mai mult decat te pot ajuta cei din jur,o poti face tu insuti,fiindca,de multe ori zbuciumul nestavilit ne este atat de personal,tot astfel si alungarea acestuia cu orice pret.
Nu sunt nici tanara si nici batrana,dar stiu sigur ca cele mai importante lucruri in viata sunt;mintea si inima,fara protejarea acestora,nu putem nici sa traim cum se cuvine,nici sa oferim viata in jurul nostru...nu suntem nimic,ba mai mult decat atat,un nimic care traieste ca-ntro sinucidere lenta.