Ai foarte mare dreptate, Anca. Dar, ca de obicei discutia a deviat si din nou nu se mai vorbeste despre pacat.
Pt. a te lupta cu pacatul trebuie mai intai sa stii ce este pacat, apoi sa incepi sa te lupti cu el. Trebuie sa stim ce este placut si ce nu este placut lui Dumnezeu! Dar toate acestea le putem afla tot de la Sfintii Parinti care ne calauzesc in viata noastra crestina. Fara ajutorul lor mergem ca orbii spre prapastie, si in drumul nostru mai luam si pe altii pe care ii vom pierde.
Exista atat de multe pacate incat cred si eu ca ar trebui sa le luam separat sa le discutam. Si pentru aceasta, cred ca ar trebui sa incepem cu pacatulmandriei, caci acesta este cel mai urat pacat inaintea lui Dumnezeu. Din mandrie izvorasc toate relele si este pacatul cu care te lupti pana la sfarsitul vietii.Din mandrie ajungem sa ne desconsideram semenii, sa avem pretentii, sa trecem peste oricine pentru a ocupa un loc cat mai in fata si multe altele. In momentul in care ne dam seama ca toate ne sunt date in dar de bunul Dumnezeu si nimic nu este al nostru, incepem sa ne luptam cu mandria care a zacut in noi. Si vorbind aici despre noi si faptele noastre,iata cum cadem in pacatul mandriei. De aceea cred ca ar trebui sa discutam despre pacate doar din ce stim cu siguranta de la altii care s-au luptat cu ele si le-au invins, adica din Sfintii Parinti. Caci lupta noastra cu pacatul, pe acest pamant, nu s-a sfarsit si nu cred ca suntem in masura sa dam sfaturi si indemnuri. Si in momentul in care te-ai mandrit si laudat, iti iei plata pe acest pamant si nu mai ai ce astepta ca rasplata pe lumea cealalta.
Poate sunt si persoane care au ajuns la un nivel inalt de lupta cu pacatele si care pot sa dea sfaturi, dar eu mai mult decat a urma ce scriu Sfintii Parinti nu pot, asa ca va rog sa ma iertati daca va deranjez cu postarile mele.
Doamne ajuta!
|