Intelegerea modului de functionare a Universului se face prin cunoastere stiintifica (se foloseste creierul, logica, indoiala, intrebarile : de ce asa ? ce cauzeaza acest fenomen?) nu prin revelatie (nu poate intelege cineva care nu are cunostinte minime intr-un domeniu ceva mai complicat).
Deci progresul omului se face prin mod rational, prin studierea microcosmosului si macrocosmosului (asta fac oamenii de stiinta). Prin aceasta metoda omul ajunge sa cunoasca si pe Dumnezeu, cate putin, sa isi dea seama de inteligenta cu care este organizata materia s i diferite alte energii. Ceea ce rezulta de aici se poate numi Creator, si de-abia ating usor stiintele aceste descoperiri.
O alta viziune a unui Creator, din partea unor persoane cu cunostinte infime despre manifestarea naturii este limitata si gresita, avand atribute umane. (a se vedea atributele umane cu care e inzestrat acesta in viziunea oamenilor de acum sute/mii de ani).
Inainte lumea se speria de eclipsa, de tunet. Acum se stie cum se produc aceste fenomene, fara sa ne mai gandim la demoni sau alte fiinte care cauzeaza asa ceva.
Cine e mai aproape de un Adevar (legile Cosmosului) ? Cei care stateau in pesteri, se speriau de fenomenele naturii obisnuite, omorau pentru a imbuna zeii, sau oamenii de acum? A produs acest salt de la omul primitiv sa spunem, la cel care e acum, altceva decat descoperirile stiintifice, sigure, palpabile, cu aplicatie practica ?
Iar daca acest Creator inspira oameni spre o deplina civilizare din toate punctele de vedere, poti sa te gadesti ca ne vrea umili, neputinciosi?
E compatibila evolutia cu starea de a fi umil?
|