Multumesc Lore, pentru cuvant dar nici pe departe nu sunt o mama cu experienta. Daca as fi fost nu as fi deschis acest topic. Mi-as dori sa se alature noua si mamele noastre, Icamilin, Hartford, Sia, Sofia, Dorina, Anca ( de ce nu si tati) si oricine doreste sa ne impartaseasca din experienta sa. Eu, asa cum imi place sa spun, am avut Timpul de partea mea. Atata tot.. dar asta nu m-a impiedicat sa cad.. si sa ma ridic, ca un om ce sunt. Uite daca tot am vb. De cele frumoase sa va povestesc si de prima “bataie” pe care am “administrat-o”fetei mele. Era la gradi in grupa mare. In fiecare dimineata eu ii impleteam parul in doua codite iar cand mergeam seara sa o iau era despletita. O data, de doua ori..am tot certat-o dar nimic. Imi spunea mereu, nu eu mama ma desfac la par!! Bineintels ca nu am crezut-o…ptr. Ca ingrijitoarea mi-a spus ca nu le despleteste cand le culca la pranz. Intr-o zi nervoasa am tras-o rau de par si i-am spus: Daca te mai gasesc asa te tund scurt. (era cea mai grea pedeapsa ptr ea, iubea mult parul lung). Stiti ce mi-a spus? Tunde-ma mama pentru ca nu crezi in mine!!! Am ramas stupefiata! A doua zi am mers din nou la gradi si am rugat educatoarele (intre patru ochi) sa urmareasca ce se intampla. Ce credeti? La lectie, cum stateau ei pe scaunelele alea mici, un baiat din spate se juca mereu in parul ei si o despletea. Iar ea tacea ca nu fie certat sau pedepsit!! De atunci am invatat sa imi ascult f.atent copii inainte de a-I pedepsi/judeca. Uneori motivul este mult mai adanc, decat cel ce se vede la suprafata. Cred ca este benefic sa le acordam incredere copiilor de mici. Spunea invatatoarea baiatului la o sedinta; nu le mai faceti tema la copii, sa faca el atat cat stie, restul ajut eu dar sa fie munca lui! Insa, cati avem ‘timpul” de partea noastra? Multe mame lucreaza, copii au nevoie pana la 3 ani macar de mama si de tata..Parerea mea. Stiu ca voi starni controverse dar..mi le asum..
A fi mama Nina, nu e neaparat sa nasti, ci sa iubesti copii ca si cum ar fi ai tai…ai mare dreptate!

A fi, mama/femeie crestina din punctul meu de vedere inseamna sa ierti, sa uiti, sa iubesti si sa te jertfesti neconditionat!!! Cat despre imbracaminte…voi reveni si asupra acestui aspect… Insa ar fi bine daca nu ne-am mai crampona de haine, ci am lucra mai mult la interior..
Un sfat pe care l-am primit si eu si-l transmit mai departe, impartasiti-va in fiecare duminica copii dragii mei parinti. Faceti-va timp duminica..stiu e greu..nu au rabdare..dar credeti-ma mult ajuta Sfanta Euharistie. Zideste si formeaza copilasul de mic. Bine ar fi ca mama sa se impartaseasca des inca din perioada sarcinii..dar…cum veti dori..
Si un alt sfat…Imi spunea parintele duhovnic, Jenica daca am citit de mici copiilor povesti din pateric ( exista Patericul copiilor) in loc de “Ileana Cosanzeana” (desi si eu am crescut cu ea) le-am atinge mai mult inima si mai putin imginatia. Vor creste se vor schmiba, dar nu vor uita niciodata copilaria. Poate gresesc, voi ce spuneti?