Conceptul de "liber arbitru" este inevitabil legat de libertatea noastra.Omul este intradevar liber? Pe tema asta au fost si sunt intregi filosofii.
Noi spunem ca actionam din libertatea noastra dar la baza fiecarei decizii sta o motivatie ,o dorinta interioara sau exterioara noua.Si intradevar cand ne dorim ceva care poate deranja pe altii sau incalca o lege apare teama de actiune ca o sa fim pedepsiti.Si asta este bine ca altfel societatea ar ajunge un haos.Deci in acest caz nu suntem liberi.
Putem sa spunem ca suntem liberi cand ajungem la o constiinta de a ne dori si a face ceea ce este bine din interior,ca rezultat al cunoasterii de sine, nu constrans de vreo lege ,persoana sau mai stiu eu ce.Atunci putem sa spunem ca vointa noastra este una cu vointa divina si putem rosti ca unul din apostoli "nu eu ci Hristos prin mine".
Sintetizand se poate spune ca este nelibera fapta pe care omul o savarseste ca individ; e libera aceea pe care o savarseste dupa renasterea sa spirituala .Omul nu este ,asadar liber sau neliber ,in general.El este atat una ,cat si alta.El e neliber inainte de renasterea sa ;si poate deveni liber prin aceasta renastere.
Apropo de aceasta renastere Goethe a gasit o maxima potrivita:
"Si cat timp aceasta n-o ai,
Aceasta:Mori si Devino!,
Esti doar un palid musafir
Pe acest intunecat Pamant."
|