Citat:
În prealabil postat de dorotei
Am vazut ca in canoanele Sf. Parinti, pacatul sinuciderii este considerat fara iertare. Din aceasta cauza ma cuprinde dejnadejdea. Eu mi-am pus in gand sa-mi schimb viata, ca sa pot salva sufletul fratelui meu, ca sa ma invrednicesc sa ma intalnesc cu el in Imparatia lui Dumnezeu. Dar cand ma gandesc ca Sf. Parinti nu dau nici o sansa de mantuire sufletului celui sinucis, deznadajduiesc. Totusi, cand ma gandesc ca fratele meu era doar un copil si ca dragostea lui Dumnezeu este nemarginita, iarasi ma incurajez. Scopul vietii mele de acum inaite este reintalnirea cu fratele meu in rai, de aceea m-am hotarat sa-mi schimb viata, sa ma feresc de pacate mari. Cum vedeti dumneavoastra problema? Eu oscilez intre canoanele stricte ale Sfintilor Parinti si dragostea nemarginita a lui Dumnezeu pentru oameni.
|
draga Dorotei,
Daca scopul vietii tale de acum inainte este reintilnirea cu fratele tau in Imparatia Cerurilor,te-ai hotarit sa-ti schimbi viata si sa te feresti de pacate mari...eu zic ca o sa te intilnesti cu el.
Dragostea lui Dumnezeu chiar este in canoanele Sfintilor Parinti.Acestea sint medicamente pentru sufletele si trupurile noastre,chiar daca noi nu stim sau nu ne dorim asa ceva.Caci si atunci cind un medic chirurg ne anesteziaza,ne taie,ne extirpa tumorile,ne coase,ne tine cu injectii lungi,ne prescriu medicamente amare....doar nu fac aceasta ca sa ne
omoare ci tocmai ca sa ne salveze viata.
Sau daca cineva fura,sau omoara,sau incalca anumite legi...nu este recompensat,ci judecat si bagat la inchisoare...si este lucru bun,pentru ca raul sa nu se inmulteasca,sa nu gaseasca aderenti,sa se descurajeze lucrarea lui ...
Caci daca nu-l condamni pe cel care fura,mai abitir va fura,iar cel care omoara,va omori in continuare,poate si pe cei nevinovati ...etc.
Cam asa ar trebui intelese cumva canoanele,in cele 2 sensuri...parerea mea.
Dar cum noi oamenii nu sintem indivizi singulari,ci sintem ascunsi unii in altii,sintem ( sau ar trebui sa fim ) persoane in comuniune unii cu altii prin si in Dumnezeu....atunci viata ta si rugaciunea ta pentru fratele tau conteaza,dupa cum si Biserica se roaga tainic pentru el si toti oamenii.
Era o intimplare in Pateric,cu un calugar care se ruga pentru fratele sau,tot calugar, care se sinucisese parca...Dupa un an de rugaciune intensa,intr-o seara,a auzit glasul lui Dumnezeu, care i-a spus ca se bucura pentru viata lui de rugaciune,pentru asceza si faptele lui de credinta,dar i-a poruncit sa nu se mai roage pentru fratele lui,caci acesta
savirsise pacat de moarte,sinuciderea.
Dupa ce glasul Domnului s-a stins,a stat calugarul in cumpana o vreme,s-a
framintat,a inceput sa transpire a moarte,nu-i venea sa nu asculte de Dumnezeu,dar nici sa-si lase fratele in iad nu-i venea.Si a decis sa se roage in continuare pentru el.
A mai trecut un an.Si iar s-a facut glasul Domnului catre el,de aceasta data chiar cu ceva asprime,si pentru neascultare...si cu porunca repetata de a inceta rugaciunea.
A inceput sa plinga calugarul nostru,chiar deznadajduind si pentru mintuirea lui,dar dragostea pentru fratele sau si o anume credinta,sau speranta,sau o forta de dincolo de lumea noastra...l-au impins sa se roage mereu si mereu Domnului, sa-l ierte pe acela si sa-l mintuiasca...si,minune mare,dupa inca un an,i S-a aratat Dumnezeu si l-a incredintat
ca pentru dragostea lui,pentru rabdarea,credinta si speranta lui,pentru faptul ca si-a pierdut sufletul sau pentru altul....l-a mintuit pe fratele lui.
...
Cam asa...daca nu cumva gresesc,ca de obicei.
sau si mai bine...
..............
Este porunca sa nu ne rugam pentru ei," pentru cei cu pacate de moarte" - este porunca - nu zic sa va rugati .Dar ce face apostolul Stefan ?
Evreii aruncau cu pietre in el - acela ce fel de pacat este - de moarte sau nu ? - si el zice: " Doamne,nu le socoti lor pacatul acesta.
De ce s-a rugat ? Incalca porunca ? Nu.
Chiar daca noi stim ca oamenii acestia,dupa toate canoanele,n-ar trebui sa se mintuiasca,noi nu ne rugam ca sa infruntam Biserica,noi nu ne rugam ca sintem mai destepti decit evanghelistul Ioan si decit cei care au facut canoanele si au lasat poruncile,noi ne rugam pentru ca inima asta a noastra ne indeamna la dragoste.
Hristos pentru cine a murit ?
Pentru toata lumea,spune.Nu erau de moarte si pacatele noastre ? Erau.
Sfatul Sfintei Treimi care zice: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra " stia ca omul va cadea in pacat,ca va trada,dar l-a facut.Iata deci credinta si nadejdea lui Dumnezeu in om pina in ultima clipa,pina si pentru cel mai mare pacatos.
Dumnezeu stia din sfatul dinainte de veci ca el va cadea.El stia chiar ca se va pierde,ceea ce noi nu avem dreptul sa stim,noi n-avem voie sa gindim,sa stim lucrul acesta,ca macar vreunul din oameni se va pierde pentru totdeauna,dar pe noi Dumnezeu ne-a scutit de durerea asta si de cruzimea asta si noi spunem ca toti se vor mintui.
Nu sintem origenisti,stim ca nu toti se vor mintui,dar inima noastra,tocmai pentru faptul ca nu stim care dintre ei nu se va mintui ( si care da )...ii crede pe toti.......
http://www.scribd.com/doc/7837442/co...e-la-bucuresti
Si ca sa nu supar cumva pe unii dintre fratii mei,adica sa nu fiu inteles gresit....cea mai mare fapta a iubirii,vedere a ei....este marturisirea Adevarului si punerea sufletului pentru fratele nostru .