Pornesc de la afirmatia ta, Jenica, dar raspund acum in general:
Dar de ce ar fi atat de greu sa iertam? Avem poate memoria scurta si uitam ca am iertat? Atunci sa ne amintim de fiecare data , cand suntem in preajma persoanei, care ne-a suparat, ca am iertat-o, si sa actionam ca atare. La inceput iti vei spune acest lucru mai des, apoi mai rar, caci daca nu dai curs imboldului de a pastra supararea, si vei actiona conform poruncii iubirii, atunci vei invata si lectia iertarii.

Daca Pr. Arsenie Papacioc i-a putut ierta pe tortionari, care il aduceau pana la pragul dintre viata si moarte, si a suprevietuit pentru ca a iertat, si noi trebuie sa ne straduim sa invatam lectia iertarii din mai marile sau micile noastre suparari.

Definitiile sunt bune, ca sa iti faci imaginea a ceea ce inseamna iertarea. Daca in capul nostru conceptul iertarii e neclar, nici noi nu vom fi in stare sa iertam.

Dar pana la urma de ce trebuie sa iertam? Pentru ca pentru Dumnezeu, Care ne va judeca, noi, toti oamenii la un loc suntem de fapt UN OM, Adam pe care l-a creat. Si prin urmare pacatele celorlalti sunt si pacatele mele. Iertand, nu am anulat pacatul celuilalt, doar m-am desprins din inlantuirea cu el.
Lumea se teme ca iertand , se sterge pacatul faptasului. Nu! El ramane cu pacatul lui, daca nu iarta, nu se iarta,nu se spovedeste si repeta fapta.