Nu ma intereseaza ce scriu, ce spun unii sau altii. Am avut destule experiente de viata ca, in anumite situatii sa trag singura niste concluzii. Ca am avut nevoie de explicatii, dar nu mi le-am insusit decat in masura in care s-au potrivit. Habar n-am ce intrebari mi-ai pus si ce capitole mi-ai indicat sa citesc. Tu nu vezi ca eu nu umblu cu citate? Cum poti crede ca mai poate fi valabil pentru lumea de azi ceea ce s-a scris cu mii de ani in urma. Lumea a evoluat, nu mai poate fi mintita si tinuta in ghingi cum, de fapt, s-a intamplat mii de ani.
Compasinue? Tu stii ce-i aia? Si tu indraznesti sa contesti un fapt tragic de viata care mi s-a intamplat? Abia acum ti-ai dezvaluit total nimicnicia sufletului. Cum poti sa crezi asa ceva? Ce interes as avea sa mint? Ma stii, ma cunosti de undeva, urmaresc cumva vreun avantaj? Poate caut niste raspunsuri, dar nicicum acolo unde crezi tu ca le-as putea gasi, nu in dragostea lui Dumnezeu pentru mine. Poate tocmai asta vreau sa aflu, de ce unii oameni sunt loviti si trebuie sa sufere o viata intreaga si altii, bine mersi! stau pe margine si trag concluzii aiurea.
Spune mai bine ca ceea ce am reletat eu te depaseste complet, depaseste puterea ta de intelegere, cum si pe a mea, si ca sa nu recunosti ca esti limitata, muti discutia de pe un picior pe altul.
Regret timpul pierdut si faptul ca o clipa mi-am imaginat ca aici, totusi as putea gasi pe cineva dispus discutiei dincolo de citate kilometrice care nu spun nimic.
|