[podolski_2]

[COLOR=RoyalBlue] Parintele Iosif, locuitorul in pestera, la inceputul sederii in Athos, nu avea parinte duhovnic. El locuia scurt timp in Pestera Sfantului Atanasie Atonitul, nu departe de Marea Lavra.
Aici a dus o viata aspra si astfel a reusit sa stea in picioare opt zile fara sa manance si fara sa doarma. El a spus:
[COLOR=Red]- Nici o nevointa nu aduce mai multe binecuvantari decat lipsa de somn.[/COLOR]Intr-adevar, lipsa de somn topeste trupul.

Tot el a mai spus:
[COLOR=Red]- Cea mai grea etapa a patimii somnului apare cand Harul ne paraseste si suntem plini de plictiseala si intuneric, fara a gasi o mangaiere.[/COLOR] Odata am fost incercat si eu in acest fel. M-am luptat sa continui, dar puterea ma parasise. Mi-am intrerupt lupta pentru a ma ruga cu lacrimi lui Dumnezeu: "Doamne au venit sa-mi slabeasca puterile". Imediat am auzit o voce dulce, vorbind in interiorul meu:
[COLOR=Red]- Nu suferi tu toate astea pentru dragostea Mea?[/COLOR]
Oboseala mea, care aparuse ca un nor acoperind soarele, s-a risipit imediat si cu lacrimi in ochi am sarit de bucurie, ca un copil:
[COLOR=Red]- Da, Doamne, de dragul Tau, ajuta neputintei mele![/COLOR][/COLOR]




[COLOR=DarkGreen] [COLOR=SeaGreen]Un batran a spus:
[/COLOR] [COLOR=SeaGreen]- Somnul ar trebui sa devina un servitor, nu un stapan.[/COLOR][/COLOR]

[COLOR=Red]
[/COLOR]
[COLOR=Orange]

Concluzia unui aghiorit:
[COLOR=Orange]- Viata duhovniceasca nu poate exista fara priveghere.[/COLOR][/COLOR]



[COLOR=Blue]
[/COLOR]