Citat:
În prealabil postat de doarunom
...mi-e tare frica ca eu nu fac parte din alesii lui Dumnezeu si de aceea primesc tot felul de piedici... acum putin timp am visat ca fugea lucifer dupa mine si ma punea sa zic ca el e tatal meu si eu ii ziceam ca nu, Iisus Hristos e tatal meu si tot ma alerga, parca nu mai puteam sa scap de el.. asta nu a fost singurul vis ciudat, am avut zeci de vise cu demoni care fugeau dupa mine dar din cate tin minte nu m-au prins niciodata, uneori le faceam cruce si dispareau. Eu incerc sa am credinta puternica si sa lupt cu ispitele dar tot timpul esuez si cad prada nervilor... nu stiu cum sa fiu mai cumpatata si sa nu mai imi ies asa din fire.. sunt sigura ca Dumnezeu ma iubeste asa cu bune si cu rele dar mi-e frica ca nu am sa ajung niciodata la inaltimea asteptarilor Sale.. macar sa fiu ca talharul de pe cruce  Pacate am destule insa cel mai mare pacat al meu e mania.. cum sa ma indrept? invatati-ma |
Sa ne fie foarte clar: diavolii NU au putere asupra noastra, nu pot sa ne stapaneasca decat in masura in care ii lasam noi. Ei se intersecteaza cu noi numai si numai la nivelul gandului. Deci sa nu te temi de ei o data ce Hristos te ajuta in lupta impotriva lor.
Cat despre nervi, majoritatea dintre noi sufera de aceasta patima. Eu recunosc, au spus-o si altii. Dez-patimirea e mai dificila daca pacatul e in om de multa vreme. Viciile nu-s pacate noi, usoare... Dar harul lui Dumnezeu te ajuta chiar si asa; incet-incet si cu multa rabdare ne putem curati de tot raul.
Ispitele oricum nu se vor opri, pana la ultima suflare; problema este ca unii se descurajeaza daca pica in pacat, ceea ce e o mare greseala. Daca ne straduim serios sa ne impotrivim raului inradacinat in noi, atunci Domnul ne va ajuta sa ne revenim la conditia dintai. Sa avem credinta in Cel ce a biruit lumea (lumea=raul in acest context) si sa nu ne lasam stapaniti de vrajmasi din lene sau de frica razboiului nevazut...