Citat:
|
În prealabil postat de ancah
Citat:
|
În prealabil postat de mq
Citat:
|
În prealabil postat de ancah
Citat:
|
În prealabil postat de silverstar
Si, ca un ados, cu regret o spun, aici pe forum exista cateva persoane, victime ale manipularii si indoctrinarii care refuza deschiderea spre nou, spre informatie, care iau de capatai ce li s-a inoculat. Progresul, evolutia nu se realizeaza cu asemenea oameni. Noi oamenii ce facem, evoluam sau involuam?
Iata o tema care ar putea constitui motiv de discutie: Evolutie sau involutie? Unde suntem? Spre unde ne indreptam?
|
Paracelsus a spus: Nu ne pot constrange decat ideile care ne plac.
Mie imi place tot ce e legat de Dumnezeu, de Domnul Iisus Hristos.
A crede nu e nici manipulare, nici indoctrinare. Credinta da sens vietii.
Cum se face ca uiti mereu ca te afli pe un forum crestin-ortodox si esti mereu nemultumita de temele abordate si de sursa de inspiratie folosita?!? Aceasta atitudine se reflecta in special in limbajul folosit si in ideile pe care le vehiculezi: putine si alea fixe, dar niciodata crestine.
Cred ca este cazul, acum la inceput de an, sa-ti revizuiesti atitudinea fata de cei multi, care au aratat compasiune fata de tine si fata de pierderea suferita.
Iar cuvantul de ordine sa fie respect reciproc, asa cum ii sade bine unui crestin-ortodox. |
Buna Ancah,
As vrea sa te intreb ceva legat de notiunea de "credinta".
Prin "a crede" eu pot intelege la prima vedere dou sensuri fundamental diferite:
1. a lua de buna ce zice o sursa exterioara tie (fara sa te indoi de veridicitatea afirmatiilor)
2. A avea banuila,senzatia, presimtirea (ca atunci cand spui "cred ca va ploua, dar nu sunt sigur", - intamplator a inceput sa ploua - , dar nu cred ca din cauza mea).
Tu in care din aceste doua situatii de incadrezi preponderent (pentru ca nici un om nu se poate situa ferm doar pe o pozitie din cele doua) ?
A doua intrebare suna cam asa: cine crezi tu ca este mai aproape de Dumnezeu, un om care crede orbeste in El pentru ca asa i-au spus ceilalti sa faca, sau un om care incepe sa simta necesitatea existentei creatorului din proprie initiativa (nu exclud ca aceasta presimtire sa fi fost rezultatul unui proces evolutiv trecand si prin fazele credintei oarbe, dar posibil sa nu).
Reformulez: care e mai pretioasa, credinta totala oarba (incostienta) sau o mica banuiala ( ceva de genul "cred ca s-ar putea sa existe Dumnezeu pentru ca e firesc sa existe, dar nu sunt sigur de loc"). |
Draga Mircea,
Exista si a treia posibilitate:
a crede in Dumnezeu inseamna a sti ca exista. Desi nu L-am vazut, eu stiu ca Dumnezeu exista. Ai inteles? |
Nici macar nu am indraznit sa aduc vorba despre aceasta posibilitate, a sti sigur de existenta lui Dumnezeu.
Daca stii sigur ca Dumnezeu exista inseamna ca nimic din tot ceea ce ne inconjoara nu mai e un secret pentru tine. Sunt de acord, nu trebuie sa-l vezi ca sa stii sigur ca exista, dar asta inseamna ca metoda ta prin care ai ajuns la aceasta cunoastere totala depaseste tot ce a creat spiritul uman de la creatie pana in prezent.
Daca tot esti atotstiutoare te rog lamureste-ma si pe mine depre un fapt relativ minor fata de maretia lui Dumnezeu: antineutrinii care au fost dedusi teoretic, exista cu adevarat in natura sau sund doar o speculatie teoretica ?
Sa nu incepi sa zici ca tu stii ca exista Dumnezeu, dar de fapt nu esti atotcunascatoare, pentru ca nu tine. Dupa cum am mai spus, cand ai ajuns la adevarul suprem, nici un alt adevar nu mai e o taina pentru tine.