Parintele nostru azi la predica a facut analogia intre acest copil bolnav, cu duh mut si surd, si sufletul nostru, de care multi nu mai avem grija "din pruncie"... dar, mai bine mai tarziu, decat niciodata! Doamne ajuta!
[COLOR=green]shi asha cred ca este, sufletul nostru de tata shi parinte nu se ingrijeshte de copilul sau pentru ca il vede pe copilul din pruncie ca nu este stapanit de un duh surd shi mut shi nu il vede stapanit de cineva care il tranteshte la pamant shi il zguduie shi il zvarcoleshte... shi astfel nefacandu-shi griji pentru mantuirea lui, amarnic se insheala, caci nu crede ca baiatul sau este stapanit de ceva mult mai rau... el nu ia aminte shi nu ia in seama de ce anume este stapanit copilul sau inca din pruncie, de ce este stapanit sufletul sau... ci poate ashteapta zilele cand v-a incepe sa fie zguduit, fie el fie copilul sau... DAR, atunci macar, cu lacrimi, poate il va da pe copil in mana cui trebuie... spre vindecare...[/COLOR] shi poate nu se va lasa iarashi amagit de duhul rau, surd shi mut al gLumii asteia... care patrunde peste tot, prin manastiri shi biserici, prin locuintzele oamenilor shi prin tot "acest neam de demoni"... intronand pana la urma prin CIE ori CMB pe omul antichrist asupra creshtinilor daruindu-le un stat mashonic shi o biserica mashonica, shi o aliantza shi o organizare supramashnica... insemnandu-ne cu && adica cu bandand.
sau cum zic copiii inca din pruncie numarand ca sa iasa afara:
"Bandandenus sora catenus, sora caticataca bilibilibimbanbus fujue dup-auto-bus."
|