Am sa incerc sa talmacesc shi eu ceva din ce a zis un parinte shi din ce este scris, printre randuri:
mirelat Marcu 9, 17-31
17. Și I-a răspuns Lui unul din mulțime: Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. [COLOR=green](un tata intzelept I-a raspuns Domnului prin fapta)[/COLOR]
18. Și oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ și face spume la gură și scrâșnește din dinți și înțepenește. Și am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. ([COLOR=green]dupa ce prezinta faptele duhului rau asupra tanarului care oriunde il apuca, ishi arata dezamagirea ca deshi a cerut ucenicilor sa-l alunge ei totushi n-au putut, induhuirea seamana cu epilepsia, cu catatonia, cu intzepenirea, se face ca bushteanul, ca bolovanul, deci se prezinta boala copilului ca o posedare de catre un duh, parintele venind cu copilul ca la un medic shi ca la un invatzator shi ca la un om a lui Dumnezeu[/COLOR])
19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l la Mine. [COLOR=green](aici Domnul ishi arata nemultzumirea pentru ca neamul Lui este necredincios, intrebabdu-se pana cand le va rabda necredintza, probabil fiind intristat ca ucenicii Lui n-au avut credintza ci iar au fost prea putzin-credicncioshi, asemenea acestui neam de care vorbeshte shi-L mustra, cerand sa fie adus acel tanar la El)[/COLOR]
20. Și l-au adus la El. Și văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, și, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. [COLOR=green](aici se arata ca in momentul in care tanarul l-a vazut pe Hristos duhul indata l-a zguduit, shi tanarul cazand la pamant se zvarcolea shi spumega, deci pizma duhului rau pe ochii shi vederea tanarului caci dracul nu suporta ca sa vada copilul pe Dumnezeu, deci era o lupta in vederea copilului incercand demonul sa-l faca pe copil sa creada ca din pricina vederii lui Dumnezeu ii venea raul, ca shi cum "l-ar apara" ca sa nu piara, caci nu este cu putintza omului sa vada pe Dumnezeu shi sa nu piara, deci parea ca duhul voia sa-l ajute pe copil inca din pruncie ca sa nu piara duhovniceshte, deci parea ca il slujeshte pe copil acest duh rau, dar il slujea fara sa asculte de Dumnezeu, ci vroia prin copil sa distruga shi sa strice credintza parintelui sau, sa-l trufeasca shi sa-l deznadajduiasca pe parinte)[/COLOR]
21. Și l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. [COLOR=green](aici observam ca tanarul parea un copil dar din pruncie suferea, deci de micutz, deci erau ani de zile de cand suferea asha, poate peste 10 ani... de cand i-a venit aceasta)[/COLOR]
22. Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă ca să-l piardă. Dar de poți ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de noi. [COLOR=green](aici se arata grija parinteasca, ishi arata tatal cum a grijit de fiul lui indracit ca sa nu moara in apa sau in foc, deci se arata o dragoste parinteasca, o grija permanenta pentru viatza copilului, a tanarului copil. Venind la Hristos shi fiind deznadajduit de neputintza ucenicilor ii cere Domnului cu sperantza dar totushi deznadaduit, nefiind prea convins ca va Birui Domnul pe demon, dar ii cere sa incerce shi El "ceva" din mila pentru ei) [/COLOR]
23. Iar Iisus i-a zis: De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede. [COLOR=green](aici incercandu-i credintza Hristos vorbeshte cu aceleashi cuvinte ca ale Tatalui, de potzi ceva-de potzi crede, aratand ca acel ceva necesar este credintza, caci celui ce crede toate ii sunt cu putintza... incercand sa-l curatzeasca de rushinea tatalui fatza de credintza, caci tatal se rushina de credintza cerandu-i sa faca orice, ceva, ca o vraciuiala, ca o vrajitorie, numai sa-l scape din necaz, iar Hristos ii arata ceea ce ii era de folos)[/COLOR]
24. Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. [COLOR=green](aici izbucneshte parintele in lacrimi shi strigat, aratandu-shi credintza ce multa pe care o avea, aratandu-shi ca dintotdeauna credea shi se ruga shi totushi nu a izbandit, nu a primit de la Dumnezeu, ajungand sa creada shi sa vada shi sa marturiseasca un adevar groaznic, shi anume ca ceea ce el credea ca are, credintza, in Hristos, in Mesia, defapt o considera ca necredintza asemenea celor ce nu credeau ca este Dumnezeu, [COLOR=red]ori a constatat tristul adevar ca defapt credintza lui nu se poate numi credintza ci necredintza[/COLOR] [COLOR=blue](aici e din interpretare din discursul unui preot care a vazut perfect talcul acestei taine vorbite shi apoi scrise)[/COLOR], marturisindu-shi vina sa, caci era sigur ca din pricina lui suferea copilul din pruncie, din pricina sa, shi urland shi cu lacrimi ii cere Domnului atat sa-l invetze ce este credintza cat shi sa-i tamaduiasca copilul ca sa nu mai sufere din pricina lui, a tatalui ce credea stramb, credea invers, era un greshit credincios, un invartoshat la inima lui)[/COLOR]
25. Iar Iisus, văzând că mulțimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut și surd, Eu îți poruncesc: Ieși din el și să nu mai intri în el! [COLOR=green](Hristos, vazand ca multzimea vine sa vada circ, sa se apuce ea sa dea slava de la oameni, sa se mire ea ca la minune, probabil incercand sa tzina ascunsa suferintza parintelui, se grabeshte shi ii porunceshte duhului rau sa iasa dar shi sa nu mai intre niciodata, lucru care demonstreaza ca definitiv l-a scos afara pe duhul acela rau care il stapanea pe copil)[/COLOR]
26. Și răcnind și zguduindu-l cu putere, duhul a ieșit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. [COLOR=green](deci multzimea a venit shi a vazut cum s-a scuturat copilul, cum s-a zguduit shi cum a ramas pe jos ca mort, shi nu se shtie daca murise cu adevarat sau nu, caci parea ca murise, deci oamenii credeau ca murise cu adevarat, ca duhul rau l-a omorat cu totul obligat fiind sa asculte porunca Domnului, dar cercand sa distruga prin ea)[/COLOR]
27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, și el s-a sculat în picioare. [COLOR=green](Hrostos nu a vorbit nimic ci doar l-a apucat de mana, l-a ridicat shi copilul s-a sculat in picioare, deci shi-a revenit din spasme shi zguduieli shi poate chiar din moarte)[/COLOR]
28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? [COLOR=green](feritzi ca sa nu-i auda nimeni sa nu shtie nimeni, ucenicii l-au intrebat pentru ce ei n-au reushit sa-l izgoneasca pe duhul rau, mut shi surd, deci parea ca tanarul era un fel de surd-o-mut prin demonizare, ramas copil necrescut, nedezvoltat, iar ei cautau sa shtie de ce ei nu au putut)[/COLOR]
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși, decât numai cu rugăciune și cu post. [COLOR=green](aici raspunsul Domnului se refera la acest neam... de demoni, care nu poate ieshi, deci nu spune explicit cine sunt/este acest neam ca e clar ca nu se refera numai la acel duh ca ala nu prea era neam, shi defapt unde sa iasa? deci este o trimitere spre Ieshirea, o trimitere spre ascultarea lui Moisi, aratand prin asta lipirea patimashe a acestui neam de demoni, alipirea lor nu de Dumnezeu ci de demoni, facand timiterea shi legatura mustratoare prin cuvantul acest neam, care era tocmai neamul shi poporul Lui... deci pe deoparte este durerea Domnului pentru poporul Lui, dar pe de alta parte se arata Darul mantuirii care vine prin rugaciune shi post... deci darul Credintzei in Dumnezeu se invatza prin ieshire, shi ieshirea prin rugaciune shi post)[/COLOR]
30. Și, ieșind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să știe cineva.
31. Căci învăța pe ucenicii Săi și le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor și-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. [COLOR=green](aici din text, pare ca ii invatza pe ucenici sa se fereasca de slava de la oameni shi de oameni pentru ca aceshtia il vor ucide pe Fiul Omului cand va fi dat in mainile lor, deci se arata un contrast, o paralela inversa intre Fiul care v-a fi dat in mainile oamenilor de catre Tatal shi de catre fiul pierzarii, caci pacatul pierzarii, adica neprimirii shi necautarii iertarii, a fost mai mare decat al vanzarii cu o sarutare shi 30 de argintzi, deci o paralela intre Fiul Omului shi copilul surd-o-mut shi stapanit de duhul rau din pruncie care a fost dat in Mainile lui Hristos de catre tatal sau, tata a carui credintza era defapt necredintza, dar le vorbea shi despre inviere dar ei nu aveau cum pricepe caci credeau ca e vorba poate doar de o inviere simbolica, o invatzatura, un sens duhovnicesc, ceva taina ori pilda de neintzeles, neputandu-shi inchipui ca invierea v-a fi una reala, Duhovniceasca dar shi trupeasca, o invierea a nadejdeii, primirea Darului nadejdii celei noi, a invierii din mortzi a omului indumnezeit, nadejdea Mantuirii)[/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]continuare mai jos[/COLOR]
|