[patinina34]

[SIZE=2]7. Iata cat de mare era necredinta acelui barbat! Caci cel care spune: "De poti...", arata tocmai prin aceasta ca nu crede puterii Lui. Si-i zice atunci Domnul: "De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede" [Marcu 9, 23]. Dar spune aceasta nu pentru ca nu avea stiinta de necredinta aceluia, ci ca sa-l indemne macar la un dram de credinta, aratand, in acelasi timp, ca si faptul de a nu fi putut ucenicii sa scoata demonul avea drept pricina tot necredinta lui. Se cade a lua aminte la Evanghelist; "caci acesta nu spune ca Domnul a zis catre tatal baiatului: "De poti sa crezi..." [sic], intrucat aproape intotdeauna Domnul le cere credinta celor ce cauta tamaduiri. Fiind El stapan si obladuitor al sufletelor, S-a straduit sa le si vindece pe acestea prin credinta. Dar tatal baiatului aceluia, cand a auzit ca vindecarea va insoti credinta sa, a zis cu lacrimi: "Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele" [ATarcu 9, 24]. Sa luam aminte la inaintarea cea buna a credintei lui. Fiindca nu numai ca a crezut cu privire la tamaduirea baiatului, dar a crezut si ca Domnul poate sa inlature insasi necredinta sa, de o va voi El. Cand multimea a dat navala la cuvintele acestea ale Sale, Domnul - zice Scriptura - a certat duhul cel necurat, spunandu-i: "Duh mut si surd, Eu iti poruncesc: Iesi din el si sa nu mai intri in el!" [Marcu 9, 25].[/SIZE]
[SIZE=2]8. Demonul acela se arata a fi foarte rauvoitor si peste masura de nerusinat. Fiindca taria certarii si porunca de a nu mai intra [in baiat] vadesc nerusinarea demonului; caci fara de aceasta, pe cat se pare, s-ar fi intors in el si dupa ce a fost izgonit. Demonul avea intinsa stapanire asupra baiatului aceluia, fiind greu de smuls, iar pe deasupra mut si surd; si intrucat nu era indestulatoare firea baiatului pentru marea nebunie a demonului, baiatul a fost lasat aproape fara simtire. Spune mai departe Scriptura: "Si racnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit. Iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit" [Marcu 9,26]. Cat priveste racnetul acela, el nu se contrazice, cu faptul ca demonul era mut. Caci vorbirea indeobste este semnul unei cugetari, pe cand racnetul este un sunet oarecare. Demonul il sloboade pe baiat, dar il zguduie cu atata putere incat acesta ramane ca mort, vadindu-se astfel pe deplin, rautatea acelui demon. Domnul insa, luand mana baiatului, l-a ridicat pe el si l-a pus pe picioare, aratand prin aceasta puterea nemasurata a lucrarii Sale. Caci a lua de mana era o lucrare in marginile firii celei zidite, dar a-l scula pe baiat, vindecat de tot raul, este o fapta a lucrarii celei nezidite si dumnezeiesti si de viata incepatoare.[/SIZE]
[SIZE=2]9. Cand ucenicii L-au intrebat dupa aceea, de o parte: "Pentru ce noi n-am putut sa-1 izgonim?", Domnul a grait catre ei, deslusindu-le ca acel neam de demoni "cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post" [Marcu 9, 28-29]. Unii spun ca rugaciunea aceasta si postul trebuie sa se savarseasca de catre cel ce patimeste. Insa nu este asa. Caci I cel ce se afla sub puterea unui duh rau, si mai ales a unui duh atat de cumplit, este asuprit de acesta ca si cand ar fi un madular al lui. Cum ar putea deci asa cineva sa se roage si sa posteasca pentru sine in chip folositor?[/SIZE]
[SIZE=2]10. Se pare ca demonul acesta napraznic era neinfranat, caci el il arunca uneori in foc pe cel pe care l-a cuprins (asa sunt de cumpliti demonii in ravna lor patimasa), iar alteori il scufunda pe el in apa din pricina lacomiei diavolesti, inchipuind betiile cele fara de masura si nesatul multelor petreceri lumesti. Caci si in cele de acest fel se afla acest demon surd si mut, pentru ca cel ce a cazut prada neadevarurilor unui astfel de demon, acela nu sufera prea lesne sa auda si sa graiasca cele dumnezeiesti. Insa cel ce nu are inradacinat in sine acest duh rau, fiind atins doar [din afara] de urzelile celui rau, cand se ridica spre a se intoarce catre Domnul (intrucat poseda inca stapanirea de sine), are nevoie de post si ruga' ciune, pentru ca prin post sa tina in frau trupul si sa infraneze rascoalele lui, iar prin rugaciune sa potoleasca si sa reteze indoielile din sufletul sau si cugetarile cele atatatoare de patimi, si astfel sa se faca stapan pe sine si sa puna capat impatimirii, inlaturand prin rugaciune si post satanica razboire si toata uneltirea. Cand insa nu lucreaza doar la indemnul si ispitirea diavolului, ci il are pe acesta chiar in sine, atunci el nu mai sufera in chip omenesc, nici nu mai poate prin sine si de la sine sa faca ceva pentru propria-i tamaduire. Iar ceea ce ar face el, daca ar avea mintea sloboda, se face pentru el de catre cei slobozi; ba mai mult, chiar Duhul cel Sfant mijloceste pentru izgonirea demonului, prin implinirea unor lucrari foarte mari.[/SIZE]
[SIZE=2]11. Dar sa nu cerem noi sa izgonim demonii, chiar de-am avea putere sa-i alungam, caci aceasta la nimic nu,ne va folosi, cata vreme ducem o viata lipsita de luare aminte. Fiindca spune Scriptura: "Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea" [Matei 7,22-23]. Asadar este mult mai folositor sa ne grabim sa izgonim patima desfranarii si a maniei si a urii si a ingamfarii, decat sa dam afara pe demoni. Pentru ca tiu este indestulator sa ne izbavim noi doar de pacatul cel trupesc, ci este de trebuinta sa curatim lucrarea cea launtrica, din sufletul nostru. Caci din inima noastra ies cugetarile cele rele, curviile, desfranarile, uciderile, furturile, necumpatarile si cele asemenea, si "oricine se uita la o femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui" [Matei 5,28]. Atunci cand trupul se leneveste, mai lesne e cu putinta ca in minte sa se implineasca pacatul; si cand inlauntrul sufletului, prin rugaciune si bagare de seama si aducere aminte a mortii si a intristare pentru Dumnezeu, este nimicit asaltul raului, atunci ia parte trupul la sfintenie, dobandind puterea de a pune capat pornirilor pacatoase. Si aceasta este ceea ce spune Domnul, ca unii curata partea din afara a potirului, dar nu curata si partea cea dinlauntru a lui; ci voi faceti curata aceasta parte dinlauntru, si astfel tot potirul va fi curat. Caci avand tu toata grija ca partea ta cea dinlauntru sa fie lucratoare pentru Dumnezeu, vei invinge astfel si patimile cele din afara. Caci daca radacina este sfanta, si crengile sunt sfinte; si daca este sfanta plamada, si aluatul este sfant. Fiindca spune Pavel: "In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului" [Calateni 5,16].[/SIZE]